Tot așteptând

Sfios trecutul se revarsă-n sânge,
acoperind cu dor o rană veche,
pe unde demonul de ceară
și-a căutat zadarnic o pereche

Corabia cu pânze sfâșiate
lovită-n existență de maree,
zadarnic se zbătea pe stânci
tot așteptând să te întorci, femeie

Tu, ca un vânt subțire din țesuturi,
ai sfâșiat cocorii de sub punte,
și au zburat cu toții deodată,
spre cuiburile sufocate de sub frunte

Și s-a făcut în petecul de cer
sub care levitam, o nouă vară,
prin care trec minunile de ieri
la fel de magice ca-ntâia oară

Dar clipa se grăbește să se-nchidă
în sine însăși ca o paranteză,
de-am devenit rapid cu mine însumi
vechi subiect de antiteză

Și ce a fost ascuns sub mâlul vieții,
ce-am căutat știind c-a fost al meu,
s-a transformat în suferință
pe stânca unde-l joc pe Prometeu

Și-n rana veche peste care dorul
mai strigă tandru din scrisori,
se va juca o dramă nouă
și-or plânge-n suflet ultimii cocori, 

ce ar fi vrut să zboare împreună
spre țărmuri imposibil de descris,
o, cât de tare dor, iubito,
traseele alăturea de vis!



30 iulie 2018