Să fie dansul ultimul adio

Dansează balerina pe o clipă
ce din retină stă să cadă,
acolo-am fost și noi, iubito,
închiși în trupuri de zăpadă

Un dor s-a strecurat în sânge
și ne-a îngropat atât de strâns,
deși nu am voit a plânge,
nu ne-am putut opri din plâns

Și-am stat așa în viața aceea
pierduți în desfrunziri de sticlă,
eram bărbatul, tu, femeia
ce unul înspre altul se ridică

Deasupra noastră valsau îngeri,
copacii ne strigau abrupt,
păianjenii de ceață sinceri
țeseau cămăși ce ni s-au rupt

când a bătut în cuie spaima 
văzduhul ce creștea-ntre noi; 
și dintr-o dată toată haina 
au îmbrăcat-o doi strigoi...

Această balerină ce dansează
în trupul meu, pe sârmele întinse,
în scena de final falsează
cu toate reflectoarele aprinse

De înserare, sufletul de alge
spre alte zări pierdute va porni-o;
hai să dansăm pe marea ce se sparge,
să fie dansul ultimul adio!


18 iulie 2018