La celălalt capăt al orei

Ea locuia la un capăt al orei,
se ascundea după secunde, ca o părere;
era un vis ce aștepta să-l visez
ori de câte ori mă rupeam din brațele ei,
sfâșiat de tăcere


Eu locuiam la mine în spaime,
mă ascundeam după temeri mărunte;
eram un cocor speriat
ori de câte ori ochii ei nu mai priveau 
cerul meu de sub frunte 

Într-o zi m-am ascuns la celălalt capăt al orei,
între secunde;
mi s-a părut că o aud cum coboară din vis,
în genuni
Atunci m-am rupt sfâșiat din brațele ei vindecătoare
și m-am ascuns în viața viitoare
printre furtuni


28 iulie 2018