Sculați, voi oropsiți ai sorții!

Sculați, voi oropsiți ai sorții
Că râd de voi până și morții,
Cum stați ca fluturii în plasă;
E vremea luptelor de clasă...

Sunteți așa de singuri și săraci,
Dormiți visând doar cozonaci,
Când vă treziți, vă acceptați sclavia,
E târg al lașității România

Copiii plâng de foame la culcare,
Amanetați invaziei barbare,
Bătrânii au cătușe la perfuzii,
Femeile-s zdrobite de iluzii

Un carusel al disperării generale
E-n școli, biserici și spitale,
Pe unde mergi e numai suferință,
Nu mai există suflet în ființă

Se minte mult, scormonitori de vorbe
Amestecă neoamenii în ciorbe,
Manipularea-i regula de bază
Și ne conduce Vodă-Căcărează

Oița Dolly behăie sentințe
Și ne anunță alte biruințe,
Limba română tremură de frică
De câte ori Guvernul se implică

În Opoziție-s aceleași vechi metehne,
Noroaiele-au trecut de glezne ,
Tot spațiul mioritic se rarefiază,
Iar Miorița moare de gălbează

Fug tinerii în țări străine
Cărând cu ei ziua de mâine,
Străinătatea-i sfâșie în gheare
Și biata Românie moare


E timpul luptelor de clasă,
Nu stați ca fluturii în plasă
Că râd de voi, scârbiți, și morții:
Sculați, voi oropsiți ai sorții!

14 martie 2019