M-am îngropat în umbra ta
cu toată disperarea mută,
și-am așteptat să îmi întinzi paharul:
de vin, de apă, de cucută
Și am băut din vinul vechi puțin,
doar umezindu-mi buzele în flăcări,
să pot de mână să te țin
când vor zbura din tine păsări
Și sete se făcu și-n tot pustiul
n-aveam de unde apă ca să beau,
și m-a cuprins așa, de dor, târziul,
dă-mi și paharul tău, de tot îl vreau!
Tu ai zâmbit fictiv în visul meu,
redevenind, alternativ, tăcută,
te-ai consultat cu Dumnezeu
și mi-ai întins paharul de cucută...
30 martie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu