Trezește-te, ridică-te și umblă!

Bat clopote de moarte în Carpați,
Se sting de spaimă păsările-n zbor,
Plânge în sine un popor de frați,
De patimă, de zbatere, de dor

Par stinse focurile pe-înălțimi,
Nu se aude nicăieri vreun cânt,
Pe Caraiman de câte ori te-nchini
Se reîntrupează pulberea în vânt

Eroii plâng în fiecare urmă
Ieșind prin ghiocei la soare,
N-are păstor această turmă
Și lașitatea sufletului doare

Nu sare nicio sabie din teacă,
Pe țeavă nu mai iese niciun glonț,
Se vântură pe la putere-o pleavă
Trec corbi străini cu Patria în clonț

Și cad fâșii din trupul ei oriunde,
Hiene-înfometate se reped,
Pân la prăsele un cuțit pătrunde
În trupul țării niciodată-ntreg

Sunt vremuri de rușine fără seamăn,
Edict a devenit capul plecat,
Puțini ne amintim că suntem oameni
În veacu-acesta blestemat

Hai să ne strângem sufletul degrabă,
Hai să aprindem focuri pe-înălțimi,
Hai să scăpăm de boala gravă
Ce s-a-ncuibat în rădăcini

Nu-i nicio altă șansă de salvare,
Nu-i pasă nimănui de-această țară,
N-avem decât o cale de scăpare
Din iarna vrajbei noastre către vară;

Să trecem toți prin cimitir,
S-aprindem o lumină la morminte,
Strămoșii ne-or stropi cu mir,
Ne-or sfătui fără cuvinte

Să apărăm prea-trista Românie
De lumpenii planetei și de răi,
Căci Dumnezeu doar pentru noi învie,
El locuiește-n inimi de eroi

Așa că nu mai sta popor sublim
La mila lumii atât de sumbră!
De vrei să evadezi din chin,
Trezește-te, ridică-te și umblă!

23 martie 2019