Te-am strigat din altă viață

Te-am iubit fără condiții, fără acte de transfer,
fără piedici inventate, sfidând norme sociale,
te-am iubit ca o fantomă, te-am iubit ca un stingher,
te-am iubit dintotdeauna, încuiat în boli mortale

Te-am iubit printre amurguri, te-am iubit în zori de zi,
te-am iubit ca Magellan înșeuat la mări proscrise,
te-am iubit cum niciodată-n altă viață nu vei fi,
te-am iubit ca depărtarea așteptându-l pe Ulise

Și în clipa-n care marea s-a retras în scoica ei
m-am trezit de unul singur exilat pe-un rece țărm,
nopțile făceau cu mâna prăbușite-n ochii mei,
te-am strigat din altă viață fiindu-mi frică să n-adorm

și să mă trezesc din vise în coșmaruri mai adânci,
pe unde nu mai pătrunde niciun fluture opac, 
să se-ntâmple indecența de a fi pe lume stânci
când drame neprevăzute m-au făcut din nou să tac

Tu ai pus, bizar, condiții, regulile le schimbai
ori de câte ori pământul, sprijinit în piuneze,
se-nvârtea cu noi, iubito, înspre desfrunziri de rai,
toată înlunarea noastră o-ncuiai în paranteze

Este tristă această sferă ce ne-nvârte indecent
ca pe fluturii de noapte prinși de lampă-n raza pală,
azi pământul se rotește mult mai rece și mai lent,
căci noi suferim, iubito, amândoi, de aceeași boală

care n-are vindecare, care nu se poate stinge
ca un foc de vreascuri ude, îmbăiate în benzină,
un mileniu noi vom râde, alt mileniu noi vom plânge
până când vom putrezi îngropați în parafină

Te-am iubit fără condiții, te-am iubit imperativ,
suflet-trup și gânduri arse pe asfaltul fără cuget,
te-am iubit cu disperare, te-am iubit fără motiv,
chiar de fugi de tine însăți, locuiești la mine-n suflet

29 martie 2019