Povara primului sărut

Când m-am întors din războiul troian

ți-am sărutat buzele arse de așteptare;

surâsul trist

s-a pierdut ca Ulise pe mare

Mâna ți-am sărutat-o când rănit de priveliști,

am traversat deșertul rănilor de prunci,

infernale opreliști

s-au risipit în ochii tăi albaștri și adânci

Când printre ruginitele valțuri

alergau speriate izvoarele,

ți-am pus milioane de lațuri

sărutându-ți picioarele

Pe drumul dintre noapte și zi

 se legăna în bătaia vântului puntea,

am coborât zdrobit din vise pustii

și ți-am sărutat fruntea

Nu-mi mai amintesc, Patrie,vara

îmbrățișărilor false ce m-au durut,

de când mi-ai dat povara
  primului sărut...

6 iulie 2017