De câte ori închizi ochii

Te trezești dimineața devreme. Pleci

în călătoria zilnică, întâmplătoare.

Te vei întoarce, desigur,

ajungi la capăt cu sufletu-n gheare

Te repeți la nesfârșit, deși ai impresia că ești altfel,

trag de tine corăbiile de fum, îngerii condamnați la galere,

noroc că mai există prin colțuri de suflet

felurite himere

care te călătoresc încontinuu în sus și în jos,

ca-ntr-un aeroport de îngeri,

unele te iubesc

până sângeri

Rămân nevindecate atât de multe cicatrice

că ori de câte ori

intri în vechea matrice,

n-ai loc printre ruine să te strecori

O iei de la capăt ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat,

uiți să respiri, să râzi, să te joci,

deși, ori de câte ori  închizi ochii,

te sufoci

7 iulie 2017