Mă tot strivesc întrebările,
se izbesc de suflet cu putere:
unde este cerul nostru, iubito?
Tăcere...
Îmbrățișate de Atlantida
nu mai revin pe țărmuri, mările:
unde este cerul nostru, iubito?
Ninsorile...
Nu-mi mai ajunge lumina,
pereții sufletului se vor nărui;
cum de-au pătruns păsările nopții
în zi?
Coboară descompuse prin sânge,
lașitățile, întâmplările;
unde este cerul nostru, iubito?
Uitările...
20 iulie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu