Trecutul se strecoară în carnea mea,
mă zvârcolesc inutil sub pernă,
nu știu cât a mai rămas din prezent,
viitorul a coborât steagurile-n bernă
Prin tranșee sap fără o țintă precisă,
mă privesc îngrozite statuile,
din groapa cu var nestins
mă strigă câteodată gutuile
Nu le răspund îngerilor tulburători
căzuți în păcate primare,
câteodată sună telefonul
din universuri imaginare
O gheară imensă sfâșie nemiloasă
amintirile viitoare, fecunde,
dor cumplit îmbrățișările
ultimelor secunde
Strecurat în inima mea,
pe unde crește scelerată lucerna,
îngerul căzut dinadins în păcat
mă sufocă, în treacăt, cu perna
20 iulie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu