În sânge se ridică un zid cu față de om,
are dinți ascuțiți, priviri nemiloase și gheare,
drame nenăscute zac în atom
și-n toate întâmplările ulterioare
Câinii drogați latră la lună, din lanț,
ea degetul inelar le arată,
tulburați se aruncă în șanț
pe unde noaptea, desigur, drogată,
s-a întins pe salteaua de tufișuri spinoase,
să simtă huma,
otrava târându-se ca un șarpe prin oase,
și s-o doară plecarea întruna
Învelișul de vorbe fără sens
va trece prin dimineața fugară,
ca un tren de marfă cu depoul invers
ce uitarea cu sine și-o cară
Dacă va ploua, se va opri undeva și va plânge,
nimeni nu va ști ce se-ntâmplă-n atom,
cum se dărâmă zidul acela din sânge
peste tristețea absolută de om
2 iulie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu