Te răstignesc ca pe Iisus, femeie

Te răstignesc ca pe Iisus, femeie,
și-am să înfig în tine timpul meu,
am să-ți strivesc și ultima idee
și-ai să te zbați în ghearele de leu

Și am să-ți sfâșâi carnea pe de-a-ntregul,
fâșii de foc vor curge-n carnea mea,
din mine prea-cinstitul și integrul,
te va striga zdrobit-o cucuvea

N-ai să răspunzi, răpusă de prigorii
ce-și caută un cuib la tine-n chip,
vor dezerta de spaimă oratorii
de câte ori clepsidra se-îneacă cu nisip

Și poate vei țipa târziu, de spaimă,
când ceru-albastru se va-ntuneca,
și vei simți cum ultima ta haină
se zbate în privirea mea

Dar n-am să mă opresc din răstignire,
c-ai evadat din mine cu-n motiv,
și-n ora blestemată de iubire
am să te-ngrop definitiv

Și nimeni nu va ști ce-a fost să fie,
ce-a vrut să spună ultimul actor,
te răstignesc să-mi fii de-a pururi vie,
să am de cine să îmi fie dor...


9 iulie 2017