Uneori, pământul pe care calci te doare,
îți îmbrățișează picioarele cerul răsturnat,
năvălesc amintirile din viața viitoare
întorcându-te de unde ai plecat
Prin perdeaua subțire dintre viață și moarte
se preling exfoliate aripile,
Raiul de Iad ne desparte
numărăm disperați clipele
La apelul de seară al sorții
nu răspunzi, ocupat cu treburi lumești,
și-n golul de aer al nopții
nu mai știi nici măcar cine ești
Doar aștepți să se spargă fereastra absentă
prin care să treci dinspre raiul promis
într-o spaimă din viața recentă
adusă de cel ce-a ucis
Uneori nu mai știi de unde ai plecat,
pământul pe care calci ca o rană te doare,
te îmbrățișează cerul răsturnat
cu toate amintirile din viața viitoare
21 septembrie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu