Prima lecție de citire

Pe mine nu m-a dus nimeni la școală;
Era atât de aproape încât am fugit și eu într-o zi.
Eram prea mic așa că domnul învățător 
mi-a zis să vin la anul: ”...prin vremea asta; dar să nu întârzii!”

M-am prefăcut că nu-l aud, strecurându-mă-n prima bancă
scăpăram ca un băț de chibrit.
Nu știu ce lecție s-a predat atunci
Și nici nu știu din ce motive am adormit!

De fapt, nici nu era prima zi de școală,
ajunseseră, mi se pare, la litera a.
Când am apărut în ziua următoare
Domnul m-a întrebat dacă-s odihnit sau îmi întinde o canapea...

Mi-au dat lacrimile și i-am spus:
”Vreau să citesc eu lecția mai întâi!
Dacă nu citesc bine, domnule învățător,
Uite, am adus niște nuiele de gutui!”

Și am început să citesc...Și-am citit...
În clasă s-a făcut o liniște nelumească
până când s-a ridicat cineva: ”Vreau și eu să citesc!”
Dar au sărit ceilalți: ”Domnule învățător, lăsați-l pe Adi să citească!”


10 septembrie 2017