Niciodată tu, niciodată eu

Ce păcat că prin dor fumegând
nu putem să privim înapoi
împreună oricând;
dar putem să privim câteodată, pe rând,
ca-ntr-un film cu strigoi

Pe atunci pământul flămând
se hrănea cu lumina din noi;
călători pe o luntre din gând,
fluturi albaștri de sete arzând
priveam înainte-amândoi

Nu credeam că există ascunsele toamne,
nu credeam că există noroi,
prea-frumoasele, risipitele doamne,
nu trăgeau semnale de alarme;
ne eram saltimbanci și eroi

Și-am privi, de-am putea de destine,
filmul în care pe noi ne-am jucat,
te-ascundeai în brațe la mine,
adormeam în ființă cu tine;
nu putem privi înapoi: ce păcat!

Azi plouă, și-i frig, și-i tăcere,
cad nopțile-n suflet târâte de-un zeu.
Cine se-ntoarce din stele
pe urmele tale, pe urmele mele?
niciodată tu, niciodată eu...


10 septembrie 2017