Mă sfâșie ca o fiară melancolia

E o toamnă rece. 
Sufletul numără până la zece.

Cuvintele îngheață pe buze. 
Plâng părăsite sub mare, meduze.

Vântul lovește și-n vis. 
Alerg încontinuu pe sens interzis.

Mă izbesc de copaci ca de-un zid. 
Gutuii s-au drogat cu carbid.

Norii mă ambalează în sfori. 
La Poșta Rapidă vibrează cocori.

Zboară bezmetici între etaje. 
Mă-ncurcă mereu cu alte bagaje.

Nu ajung la adresa corectă, 
Prin lumea de altminteri defectă.

Număr frunzele până la zece 
Și-un glonț nevăzut prin suflet îmi trece.

Mă sfâșie ca o fiară melancolia. 
Și-i toamnă. Și se-ntinde pustia


29 septembrie 2017