O gheară s-a înfipt în piept și doare,
și dor nisipurile mișcătoare
de câte ori de inimă se sparge
corabia ce s-a înecat în alge
din visele demult ucise
de o sirenă indecentă
ce-l siluise
pe Ulise
cel condamnat la moarte lentă
Apusul s-a umplut de sânge
răpus de gloanțele din stal,
și parcă râde, parcă plânge,
cocorul ce din urmă-ajunge
umbra-înecată în aval
Da, gheara e în piept și doare,
și va durea, da, va durea,
de câte ori se îneacă-n mare
corabia întâmplătoare
în care locuiește umbra mea
22 septembrie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu