Când îngerii se sperie și plâng

În seara dezertărilor rebele,
când îngerii se sperie și plâng,
se-aprind sub pietrele de moară stele
și umbre goale mâinile își frâng

Pierdute ore ruginesc pe ceas,
în sânge se-ncleiază secundarul,
din absolut nimicul a rămas,
s-a spart de zidul plângerii paharul

Și toate acele cioburi nemiloase
ce-n vene curg spre inima zdrobită,
se zbat în locuri mlăștinoase,
pe unde-au dus-o trucuri de iubită.

Se va îneca în praf suflat de stele
de câte ori se-aprinde-n gânduri luna;
în seara  dezertărilor rebele
doar îngerul murind întinde mâna...


11 martie 2018