Te port cu mine peste tot,
și nu știu să uit, nu știu,
te privesc cu ochi de lup,
ești prada ce mă sfâșie de viu
Inima o trag fluturii gri,
le miroase orizontul a cenușă,
scârțâie cerul prăbușindu-se
dincolo de ultima ușă
prin care au evadat nopțile
condamnate la locul de muncă
Nu trage perdeaua de fum!
nu-i timpul, nu încă...
Traversez câmpul de maci sângerând
dinspre mine spre tine,
se prăbușesc curcubeiele-n suflet,
printre ruine
7 martie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu