S-au împlinit o sută de ani de când Basarabia s-a întors la sânul Patriei Mamă. Să ne bucurăm sau să ne întristăm? Astăzi, România de dincolo de Prut e ținută în lanțurile slave de proasta calitate a politicienilor de la București și Chișinău. Lipsiți de sentimente patriotice autentice, pungașii de la butoanele puterii n-ar mișca un deget în direcția reunificării țării dacă nu există perspectiva certă a unui profit personal. Adevărul istoric, jertfele a milioane de români ce au înnobilat cu sângele lor pământul țării, construind din oasele lor puntea dintre trecut și viitor, nu-i mișcă în niciun fel. Ei sunt europeni, atoateștiutori și atoatefăcători, pentru ei dragostea de Patrie e un sentiment desuet. Asta nu-i împiedică să taie panglici aniversare, să se afișeze evlavioși pe la toate manifestările publice, să vorbească despre evenimentele din 1918 de parcă ar fi fost acolo, iar fără ei nici nu s-ar fi făcut Unirea. Acești saltimbanci de circ, maeștrii kitschului și ai prefăcătoriei, ar trebui să bage capul la cutie întrucât nu i-a auzit nimeni până acum că i-ar durea pe undeva de soarta Basarabiei. Ba, dimpotrivă, prin politica lor meschină, antinațională, au transformat podul de flori de peste Prut în podul de piatră care s-a dărâmat și-a venit apa tulbure a istoriei și l-a luat. Așadar, ipocriților, întoarceți-vă la furtișagurile voastre și lăsați poporul român să traverseze deșertul! Lăsați-l să ajungă la Prut și dincolo de el, și dintr-o parte și din cealaltă, și să curgă ca un fir de lumină înspre ziua de mâine! Ne-ați confiscat ziua de astăzi, lăsați-ne măcar ziua de mâine! Când n-ar mai trebui să aniversăm date din calendar, ci realități palpabile. Prezentul nu este întreg fără trecut, iar viitorul este prezentul în formă continuată. Decât să sărbătorim Unirea, desfăcută de Cancerul Roșu, mai bine haideți să facem Unirea! Și n-o să ne fie mai rău, după cum prognozează manipulatorii de profesie, sumbrii arhitecți ai dezastrului, ci mai bine. Fiindcă Națiunea noastră ar redeveni un singur suflet. Iar noi am putea privi cu ochii larg deschiși în oglinda istoriei. De acolo ne zâmbesc urmașii. * Conform programului de guvernare-criogenizare, pe 23 martie, igluul numit România a fost acoperit de zăpadă. De-atâta încălzire globală, la sfârșitul lui Mărțișor, mi-au luat-o dinții la trap. Și încă n-a venit aprilie! * În ciuda a ceea ce cred unii și alții, fani înrăiți ai programului de guvernare-mulgătoare, pe planturoasa care a dat țării 100 000 de litri de lapte, dintr-o țâță, bașca brânzica Făgăraș din celelalte, o cheamă Sorina. Și nu e din Teleorman, ci din Ialomița, unde vacile din rasa Holstein sunt vrând-nevrând mai productive. N-ajung toate la performanțele Sorinei, dar orișicât. Bine, asta e și o vacă de fițe fiindcă ta-su, botezat Blitz, era un taur american. Nu știm exact cum este Sorina - așa, la prima vedere, pare vacă de treabă, nesiliconată - dar mă-sa a fost o mare bagaboantă. Ce, pentru împerechere, nu putea să găsească un bou de la noi, din cireadă, că e plină politica de ei? E adevărat, Sorina, în loc să dea lapte, ar fi furat lapte... * ”Tot mai multe femei preferă șamponul de cai”, titrează presa de sub chiloți, entuziastă ca o centuristă ajunsă la mănăstirea de taici. De ce fac chestia asta, nu e prea clar. Fie vor să intimideze măgarii, fie vor să atragă armăsarii. În orice caz, mult prea fericitele posesoare ale șamponului magic nechează cu mai mult simț de răspundere când își scriu autobiografia. * A dat colțul Andrei Gheorghe, unul dintre frumoșii nebuni ai marilor trusturi de presă. Ca orice ins lovit de gloria deșartă, a fost găsit la 12 ore după deces. După care, conform dorinței sale, cât ai zice 13-14, a fost incinerat. Acum e în aer. * Nicolas Sarkozy, fostul președinte al Franței, mult mai cunoscut ca soț al Carlei Bruni, a fost reținut de Poliție fiindcă acuzațiile lui Gaddafi, președintele asasinat al Libiei, cum că i-ar fi dat 50 de milioane de euro pentru campania electorală, se pare că sunt adevărate. Acum este cercetat sub control judiciar, dar bagabondul nu recunoaște nimic. Șpaga primită de la exoticul președinte libian nu l-a împiedicat să dea cu bombardeaua în acea țară bogată în petrol. Ce lichele au condus și conduc lumea! * Deontologii de profesie se dau cu capul de ecranul televizorului fiindcă Putin a câștigat cel de-al patrulea mandat prezidențial. Păi cine ați fi vrut să câștige? Comunistul de pe locul doi sau ultranaționalistul Jirinovski de pe trei? Au ales și ei răul cel mai mic. Răul cel mai mic pentru restul lumii. * România nu a utilizat 1 088 039 134 de euro destinați infrastructurii. Cică la noi nu e gropi. E gropi multe, dar constructorii sunt sabotați de guvern fiindcă n-ar mai avea înalții demnitari în ce să dea. * Tot peste un miliard de euro n-a fost folosit în domeniul educației. Cât despre cheltuielile neeligibile și fraudele cu fonduri europene, se apropie de două miliarde. Mare dreptate avea Gabi Luncă: ”Dă, UE, cu biciu-n mine/ că fondurile-s tot la tine!”* Inflația are tupeu! A ajuns la aproape 5% și n-are de gând să se oprească. Profită de incompetența guvernului și de viclenia de podgorean a lui Mugur Isărescu. * Într-un singur an avem o creștere a prețului gazelor naturale de 48% și a energiei electrice de 40%. După care, aproape firesc, au luat-o razna și celelalte prețuri. Distinși bandiți, unde o să vă ascundeți când vă va căuta poporul înfometat? Pe insula Belina? Știu eu ce să zic?! Parcă sunteți prea vulgari...* Dodon, acel papleacă ales președinte al Moldovei cu ajutorul rușilor din Transnistria, susține că românii sunt cei mai mari dușmani ai moldovenilor. Rău e să fii prost! Parcă-l văd pe Putin că-l întreabă, la mișto (iarăși): ”Ia zi, măi Dodoane, tu ce ești: român, moldovean sau tolomac? Că eu, după tată, pe care-l chema Putină, sunt englez.” Dar pe Dodon nu-l poți trata ca pe oamenii normali. Ar fi prea mult. Dintr-o neostoită sete de putere, zăludul a devenit cel mai mare dușman al Basarabiei. * Atansion! A apărut farfuria biodegradabilă pe care în loc s-o speli, o halești. Dacă apar și hainele comestibile, sau măcar biodegradabile, egalitatea dintre sexe n-ar mai fi doar o vorbă-n vânt. Ar ajunge și bărbații să fie egali cu femeile. * Deranj mare pe mapamondul lumii virtuale că Facebook-ul și, probabil, alte rețele de socializare și desfrâu, ar abuza de datele personale ale posesorilor de conturi, cetățeni liberi și săraci cu duhul.Care, pe cale de consecință, pot fi ușor manipulați în folosul electoral al politicienilor sau al unor firme de publicitate subliminală. Mă miră faptul că există oameni care mai aveau îndoieli în această privință. * Pentru că ar fi deranjat Congresul Extraordinar și Nemaipomenit al PSD, un surdo-mut a fost amendat drastic de orbii din Jandarmerie. * ”Ne arestează, ne bate, ne arestează, ne bate...Ne ia nevestele și noi trebuie să tăcem din gură?!”, se întreabă cu obidă domnul Marean Vanghelie. Cine vă arestează, știm. Cine vă bate, bănuim. Dar nu avem niciun indiciu în legătură cu aceia pe care i-ați pedepsit să vă ia nevestele... * Nicoleta Luciu e supărată că nu face dragoste ”așa de bine” când e lună plină, din care motiv trage draperiile. Lasă, Nicoleto, că e bine și așa! Trecem peste afirmația geografistei din Miercurea Ciuc că Luna e o planetă, că-i lipsită de importanță. Câți parlamentari cunosc adevărul? Pentru ei, Teleormanul este un continent. * Sunt curios cine se va înfrunta în turul doi al alegerilor prezidențiale din 2019, după ce în 2014 s-au răfuit Five House cu Mickey Mouse...* Ați observat câți români talentați au fost alungați din țară în ultimii 28 de ani? Și-n vremea asta, în spațiul carpato-danubiano-nevrotic se prăsesc lichelele politice. Nenorociților, prezentați-vă la prima secție de poliție și predați-vă! * Tândală Tândărel lucrează non-stop la proiectul de lege prin care criminalii, violatorii, pesediștii, liberalii, liber-schimbiștii, onaniștii și toți ceilalți necăjiți care au avut lipsa de prevedere de a se lăsa prinși, și care n-au beneficiat de condiții corespunzătoare la Sanatoriul cu zăbrele, vor fi despăgubiți! Actul normativ se va numi Legea unică a salarizării infractorilor. Dar nu în lei, că li se apleacă, ci în euro. Așteptăm cu nerăbdare un proiect similar pentru bolnavii chinuiți prin spitale, pentru profesorii umiliți prin școli. Vom aștepta zadarnic fiindcă de soarta oamenilor cinstiți nu-i pasă nimănui. Pe Tândală Tândărel îl doare la corazonul inimii de infractorii politici. La îngrămădeală, legea pică bine întregii tagme banditești. * O fi fost o lege d-asta și pe vremea lui Ștefan cel Mare? Ia să vedem ce scrie în ”Istoria necenzurată a românilor”, că lui Adi Sfinteș nu i-a scăpat nimic. Nici lui Ștefan cel Mare, după cum veți vedea... * ”Băi, aceștia, ați auzit de Moldova? Bine, mulțumesc. Știu ce vreți să spuneți: că vă place, că e o regiune superbă, dar că, din nenorocire, e locuită de moldoveni și de ruși. Nu fiți fraieri și nu-i disprețuiți după faptele actuale că greșiți amarnic. Ce dacă ei votează acum într-un anume fel? Nu trebuie să-i condamnăm, atât îi duce mintea. Dar Moldova n-a fost întotdeauna așa de tălâmbă, a avut și ea vremuri de glorie, care o făcuseră cunoscută în toată Europa, de se crucea toată ziua Papa când auzea de isprăvile lui Ștefan cel Mare, că despre inegalabilul conducător de joc din secolul al XV-lea vorbim noi aicea. Ștefan era fiul lui Bogdan al II-lea, cel ucis la o nuntă la Răuseni de Petru Aron. Se născuse, din greșeală, sub stejarul din Borzești și, de mic copil, îi plăcea să se joace de-a hoții de la FPS și vardiștii patrihoți. Le cam tăia nasurile FPS-iștilor dar, cum o făcea mai mult în glumă, le creșteau altele la loc. La fel ca astăzi. Scăpat cu fuga de la Răuseni, Fănel și-a jurat în barbă, vorba vine, că n-avea decât vreo două-trei tuleie, că o să răzbune moartea părintelui său, obicei de altminteri tradițional locuitorilor din Vaslui și din zonele limitrofe, care împărtășeau, cât era ziulica de lungă, același set de valori, unice și irepetabile, îmbuteliat le peturi de trei litri. Așa se face că în aprilie 1457, cu ajutor de la Vlad Țepeș și de la alte neamuri de-ale sale, vreo 6000 de oameni, acest puștulache tupeist pătrunde în Moldova și, la Doljești (12 aprilie), îl surclasează pe Petru Aron care, plin de curaj, fuge în Polonia. Pe câmpia ce se cheamă Direptate, în prezența mitropolitului țării, nimeni altul decât Teoctist, noaptea vesel, ziua trist, care s-a reorientat rapid, Fănel e uns cu alifiile domniei. Nu terminase de împlinit 20 de primăveri, dar era pus pe fapte mari. La început întărește relațiile cu vecinii puternici recunoscând suzeranitatea regelui polonez, și-l urmărește necontenit pe Petru Aron care-și găsise adăpost, după o scurtă ședere la leși, la curtea lui Matei Corvin. Lucru care-l supără pe Fănel destul de mult de vreme ce consideră necesar să întreprindă o vizită de pedepsire în ținuturile secuiești (1461) și să atace cetatea Chilia (1462) care, deși se afla pe teritoriul Valahiei, era stăpânită de unguri. La Chilia se procopsește Vodă și cu rana de la picior, care-i va determina interesantul deces 42 de ani mai târziu. În 1465, la miezul nopții datei de 23 ianuarie, cetatea este cucerită. Matei Corvin, care era cu vreo patru ani mai puriu decât Fănel, se hotărăște să facă și el o mare brânză și să cucerescă Moldova. Cu 40.000 de dilimani, Mateiaș intră, la 19 noiembrie 1467, în țara lui Ștefan, arde ca la mama lor câteva orașe și sate, comite cruzimi inimaginabile pe care ” nu le-au făptuit niciodată nici păgânii turci sau tătari ”( Scrisoarea lui Ștefan cel Mare către regele Poloniei), și ajunge la Baia unde, fiindcă era prost ca oaia, se oprește, deși era la o zvârlitură de băț de Sușeava. Fănel, care dusese până atunci numai lupte de mântuială, sau de hărțuială după cum le zic unii mai pricepuți în strategia războiului și a șepticii, hotărăște să-i demonstreze ungurului legea lui Ohm. La 15 decembrie 1467, seara (ăsta era un fix de-al lui), incendiază orașul și atacă frontal și din flancul drept. Lupta a fost mai violentă decât în filmele americane, Fănel jucând rolul Terminatorului iar Mateiaș pe-al terminatului. Că săracu rege maghiar, cu tată român, garantat sută la sută, a fost rănit la spate de o săgeată cu trei vârfuri, iar la picior de o lance cu dedicație. Și dacă vornicul Crasneș, care urmărea să-i ia locul lui Fănel, executa ordinele acestuia, riga ar fi fost prins. Așa însă a scăpat cu fuga -vorba vine, că a fost cărat pe targă - îngropându-și tunurile, carele cu pradă și provizii prin munți. A fost un uriaș dezastru pentru Mateiaș care, cu această ocazie, a constatat că nu toți conducătorii moldavi sunt cum îi știa el de la propagandiștii curții regale și, prin urmare, a făcut ciocul mic pentru multă vreme. După bătălie, Fănel a strigat catalogul și pe absenții de la orele de cafteală și patriotism, adică pe vornicul Crasneș, pe Șandru de la Dorohoi, pe Lazea Pitic și pe alți vicleni, i-a dat pe mâna călăului. Că avea un călău de nota Q, destoinic nevoie mare, îți lua gâtul fără să simți și fără să-l mai poți lipi la loc cu super glue. Enervat la culme de obraznicul de Mateiaș, Vodă întreprinde în anii următori (1468-1469) două expediții în Transilvania, provocând jale cu J mare, ca să scoată pagubele produse de vizita nedorită a lui Mateiaș și să le arate totodată că nu fac bine protejându-l pe Petru Aron, că Moldova are stăpân pentru multă vreme. Dar Fănel tot nemulțumit era, tot cu ochii beliți sta, că nu reușise încă să pună laba lui grea pe ucigașul tatălui său. Și cum gândea el așa în crama de la Hârlău, îi dete dracu știe cum gândul cel bun. Ticlui o scrisoare ca din partea marilor boieri pentru Petru în care-l invită la un tangou moldav pe tronul de la Sușeava. Tăntălăul crede deși era semnată și de Vlaicu, unchiul domnitorului, sau poate tocmai de aceea, și cade în gheara lui Fănel care ordonă, ca în prezența sa, să fie decapitat. Geaba s-a milogit Petru Aron că să-l ierte, că-i e unchi, că a greșit, c-o fi, c-o păți, că nu-i șade bine lui, băiat tânăr, să facă o asemenea crimă, neînduplecatul voievod l-a executat scurt și cuprinzător luându-și o imensă piatră de moară de pe inimă. După acest fericit eveniment, Vodă a început să prefigureze cu glas mare viitorul. Că el era foarte prevăzător și-i plăcea să știe dinainte ce are de făcut, nu ca alți conducători, contemporani nouă. ”-Măi, frate - punctă Vodă în fața oglinzii venețiene - dacă rezist la presiunea asta interioară care mă apasă mai gata să mă sufoce de bucurie, mă apuc serios de treabă. Am să fac din moldovenii mei de două parale, zimbri autentici. O să-i învăț să-i bată la cap pe turci până s-or încurca în gânduri și-or mierli-o ca proștii. O să le fac Sexi Club, voi acorda ajutoare sociale sub formă de vin, ca să nu le mai fugă femeile aiurea-n Orient după zdrângă, și-o să le ridic niște biserici a-ntâia de s-or mira și ei ce mi-a venit și ce-i cu norocul ăsta porcesc de-a căzut din senin pe capetele lor vidate. Așa vor avea la ce s-or chiomba și ei duminică de duminică din cârciumile așezate strategic vizavi de Casele Domnului. Că numai prin asemenea manevre subtile îi pot apropia cât de cât de biserică. Că-i știu eu pe bărbații moldavi: blegi, blegi, dar oricât i-aș sfătui și îndruma spre cele sfinte, lor tot la șnaps și striptis le e gândul. Că doar seamănă cu mine.” (Va urma, dacă sunteți cuminți!)
CONTELE DE MONTE-CRISTO
25 martie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu