La început curgea un râu printre pietre sărate
Privea călătoarele întinse precum șerpii la soare.
După care, nepăsător, își continua drumul
către corăbiile înecate în mare
Când și când pe lângă pietre trecea un zeu
cu privirile înfășurate în tristețea apăsătoare.
S-au încrucișat cu privirile muritoarelor ce-și fixau
victimile întâmplătoare
După care zeul a devenit om și femeia
a devenit pradă la care se închinau leii flămânzi.
Era o larmă de nedescris,
n-aveai loc în inimă să te ascunzi
A început cerul să comploteze, luna s-arunce cu pietre
de curgeau raze amestecate cu noapte peste tot
N-au mai rămas pe marginea râului decât fluturii
ce nu participaseră la complot
Uneori, când nu-l vede nimeni,
zeul din sine coboară
Ia forma aerului din jur
și de jur-împrejurul se face seară
12 martie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu