Nu-mi mai știu adresa. Parcă
locuiesc pe un bulgăre de zăpadă
ce se rostogolește-n prăpăstii adânci
în care și umbra o să-mi cadă
N-am să solicit grațierea. Veacul e prea târziu
și spre noi, dezacordați, vom porni-o,
și spre noi, dezacordați, vom porni-o,
în ultimul marș
de adio
Ne va primi iarna stând așezată
pe marginea patului supraetajat,
pe marginea patului supraetajat,
în care doarme viscolul
predestinat
Vânătoarea de fluturi se va sfârși negreșit
când ultima fiară înveșmântată în sânge
când ultima fiară înveșmântată în sânge
va traversa infernul
și nu va plânge
7 martie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu