Ai privit prin mine răsăritul soarelui
în dimineața aceea de martie, albastră,
în care îngerii intraseră prin efracție
din viața viitoare în amintirea noastră
Clepsidra se-ndrăgostise nebunește
de toate castelele de nisip,
valuri nevăzute legănau corabia de alge
în dimineața aceea fără chip
Și te-ai jucat desculță prin cioburi
ca o zeitate abstractă de rouă,
până când s-a-mprăștiat furtuna
din care curcubeul ne-a zâmbit numai nouă
Nu-mi mai amintesc ce s-a întâmplat la apus,
au trecut multe vieți, poate o mie,
îngerii de zăpadă treceau prin amintire
și tu-mi arătai soarele, numai mie
29 martie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu