Viscolul nemilos, trimis de opoziția politică, a rupt podeaua unui tren și l-a umplut cu zăpadă. S-a întâmplat în Teleorman. Surse din interiorul fenomenului ne-au informat că viscolul, luat puțin în goarnă, căuta pavianul cu manta, gelada cu coc și magotul cu mustață. Dar, pentru că circul se mutase la București, nu i-a găsit. Dezamăgit însă dornic de răzbunare, a bătut la toate obloanele județului căutând o librărie pe care s-o spulbere dintr-o suflare. Nici librărie n-a găsit. * Cât despre ciocănarul teleormănean care a descoperit accidentul dovedindu-și înalta pregătire profesională, în viitorul apropiat va deveni Ministrul Transporturilor. * Iar ne-a prins iarna nepregătiți! Ne-a lovit fără milă, prin surprindere, pe 26 februarie. Mai era un pic și scăpam. E altceva când te surprinde primăvara. * Oricum, a fost cel mai geros început de martie de când se fac măsurători ale temperaturii. A fost atât de ger încât au înghețat și unele măsuri fiscale. Să vezi inundații populare când se vor topi banii din buzunare sub soarele inflației! * Un polițist local fără niciun Dumnezeu l-a amendat pe un preot, în Lugoj, fiindcă parcase anapoda, undeva la marginea Iadului șoferilor. Ideea s-a dovedit foarte proastă de vreme ce popa i-a dat un pumn în muian de l-a lăsat lat. Dacă nu erau colegii polițistului destul de ageri ca să-i stăvilească zelul creștinesc, popa se apuca să-i cânte ”Veșnica pomenire”. Îi rog pe cititorii noștri din cale afară de credincioși ca printre meandrele concretului, chiar dacă sunt pătrunși de sinergia faptelor, să nu facă ce face popa. Și nici ce zice la mânie. * ”Mai bine urangutan decât orangutan”, este categoric Liviu Pop. Parcă poți să-l contrazici! Dar cum o fi mai bine: genunche sau genunchi? Eroare sau greșeală? Ministru sau impostor? * ”Suntem cel mai vânat partid din istoria modernă a României”, afirmă cu mândrie purtătorul de bostan turcesc pe post de umbrelă de la PSD. O fi din cauza faptului că posedați cei mai mulți iubitori de artă modernă (tablouri ascunse prin cavouri, valută pitulată prin așa zisele insule Virgine, nuduri strecurate printre meandrele concretului la ceas de seară, șobolani încuiați pe dinăuntru în Trezoreria statului, lipitori fixate cu super-glue pe Buget...) pe metru pătrat? O fi pentru că din dorința de a scăpa doi-trei carași cu barbă din năvodul justiției țineți România pe loc de doi ani? Că în loc să guvernați treburile țării cu responsabilitate sunteți într-o permanentă și păguboasă campanie electorală? O fi că vă ștergeți cu democrația la sistemul de operare și că ați înlocuit criteriul valoric din modul de funcționare al societății cu criteriul politic, conform principiului iliescian ”prost să fie, dar să fie e prostul nostru? Și peste toate astea mai vine și Ciordache, cireașa de pe mort, să afirme categoric: am câștigat alegerile din 2016 și dacă vrea mușchiul nostru țigănesc ”putem să introducem și dictatura”. Ce să mai introduceți, arătare? Că dictatura neam-prostiei are toate motoarele turate. A, voi vreți ca dictatura hașmangleii, ca formă postcomunistă de conducere a României, să fie înscrisă în Constituție. Ei bine, asta chiar nu se poate. Și dacă în lupta pe viață și pe moarte pe care o duceți cu Justiția vor mai cădea dintre ai voștri, considerați-i jertfe aduse pe altarul corupției. Iar zeul la care vă închinați cu copitele încrucișate, Banul Nemuncit, îi va lua de-a dreapta sa. * Procurorul General Augustin Lazăr citează din antici ca să le explice aventurierilor politici că nici atunci hoții de voturi, cu frână de muci sau fără, n-aveau dreptul de a deveni demnitari. Fiindcă, ce chestie! termenul vine de la cuvântul demnitate. Ca să vezi! Dar ce credeți, se-ncurcă micul Stalin de amănunte? Oricum, ăla care a scris chestiile alea e mort de multă vreme. Din 2016 nici n-a mai votat. * În această luptă pe viață și pe moarte dintre Justiție și Injustiție, nu trebuie scăpat din vedere că în cele două tabere există destule otrepe. Cu care democrația ar trebui să șteargă pe jos. Nu invers. * Nadejda Sergheeva, o sportivă din Rusia care a pozat cu o bluză pe care scria ”Eu nu mă dopez”, a fost depistată (cu s, nu cu z) pozitiv la Olimpiada coreeană. Nadejda, Nadejda, cât de bine semeni cu politicienii români ce se pozează cu tot felul de zdrențe pe care scrie că ei nu fură! * Pentru un film în care o femeie încearcă să-și vindece frigiditatea plătind un papleacă ”să se masturbeze în fața ei”, conform distinsului critic de artă grosolană Dan Negru în cerul gurii, regizoarea Ilie Pintilie, sau cam așa ceva, a înșfăcat ”Ursul de aur”. Cică e un film de artă și mare precizie. Dar ce, despre România nu se spune că este o țară liberă? Iar poeții o consideră chiar frumoasă! * La nici 24 de ore după ce a fost adus în țară, Ursul de Aur, văr primar cu Sorinel Copilul de Alamă, a fost zărit căutând prin tomberoane după niscai resturi sufletești. * Horia Tecău a câștigat, alături de Rojer, turneul de la Doha. Ne bucurăm pentru acest băiat de caracter. * Un zvon manipulator zguduie clasa politică recalcitrantă scoțându-i dopurile din urechi: din 2019, Klaus ar putea deveni președintele Comisiei Europene înlocuindu-l pe polonezul Donald Tusk. E ca și cum Herghelegiu l-ar înlocui pe Lewandovski. Mă, mare dreptate avea bunicul meu, erou al celui de-al doilea război mondial: mutu (altul decât fotbalistul) -ute pământul! Râdeam noi de el că vorbește cu încetinitorul, că se deplasează prin politică șontâc-șontâc, că l-a inspirat pe Jules Verne în scrierea capodoperei ”Doi ani de vacanță”, dar n-am înțeles că dincolo de aparențe, se desfășura procesul de metamorfoză. Ar fi frumos să-l vedem pe Iohannis cum dă tonul concertului european! Până atacă primele note, până-i face o dedicație nașei Angela, s-a și furat mireasa. Iar tocmeala cu rușii e nasoală. * În aceeași ordine de idei alambicate, Charlize Theron anunță omenirea umană că s-a lăsat de droguri fiindcă începuse să se îngrașe. * Putin a prezentat noua rachetă rusească capabilă să străpungă scutul antirachetă american. Așa că la Deveselu o să scoatem la înaintare, împotriva pofticioșilor invadatori, tot oltencele fierbinți. Iar la hotarele de est vor pune piepturile heroinele noastre Mihaela Rădulescu, Andrea Marin, Monica Bârlădeanu și Draga Olteanu Matei. * Aflat în vâjâială prin București, Frans Timmermans, prim-vicepreședintele Comisie Europene, i-a mustrat pe politicienii puterii zicându-le de la obraz că reforma justiției e făcută în interes propriu și personal. Și pentru atâta lucru ai bătut drumul? Ce, noi nu știam asta? Bine, a mai zis și altele, dar nu l-a mai ascultat nimeni. * Ca să câștige un concurs de dansuri populare din buric și nebune maniere organizat de bagabontul ăla de Măruță, primarul din Bascov (jud. Argeș), protectorul ansamblului din localitate, și-a pus subordonații să dea SMS-uri de pe telefoanele de servici până când nota de plată a sărit de 20 000 de euro. Rău e să fii și hoț, și prost ...* Rele mai sunt socializdele! Euroderutata Ana Gomes o ia de ciuf pe Viorica Dăncilă cu un entuziasm demn de o cauză mai bună. ”Mă mir că această doamnă vorbește. Credeam că e mută. În Parlamentul European eu nu am auzit-o să deschidă gura vreodată.” Ce-ai, Ano, te mănâncă windowsul? Dacă te pârăște lui Livache, pe unde scoți furoul? Că dacă deschide muta gura, ai feștelit-o! Te ia curentul instant. * Ion Iliescu a împlinit 88 de ani (din care 90 de activitate revoluționară pe la colțurile istoriei) în timp ce tinerii uciși în decembrie 1989 au putrezit în cimitir. Dar ticăloșii trăiesc mult fiindcă n-au mustrări de conștiință. * Triunghiul Bermudelor (Dragobete, 1 și 8 Martie) a făcut să dispară numeroase portofele. Și nu sunt semne de vindecare. La cotitură pândește Paștele. * Oare, vampaiării au probleme de genul feminin? Ia să vedem ce zice ”Istoria necenzurată a românilor”, că, vorba aia, Adi Sfinteș le știe pe toate. * ” Vampaiărul este un personaj din filmele holiudiene după care se dau în vânt toți copiii americani cu vârste cuprinse între 5 și 95 de ani. Că animalul ăsta e drăguț foc, doarme prin cavouri alături de Darius Vâlcov și iese numai la miezul nopții pentru o scurtă promenadă sub clar de lună, încheiată cu o cină frugală, simplă, alcătuită cu predilecție din sângele a două-trei tinere a căror înfățișare nu este importantă de vreme ce jugulara este suficient de atrăgătoare. Bine, bine, să nu mă înțelegeți greșit și orice nașparlie să se apuce să umble fără fular, că regizorii de la Holiud aleg numai bucăți una și una, nu pun orice tută să joace rolul victimei, c-atunci nu se mai uită la filmul lor nici Vlad Dracul, chit că este top-starul producției. La vampaiării ăștia nu le vii de hac decât dacă-i înțepi la o răscruce de drumuri politice cu un țăruș frecat îndelung cu usturoi și gazolină de pe Clisura Dunării, model ”esența schimbării”. După americani, irlandezi și alți fraieri plini de mălai, vampaiării ar avea drept loc de baștină Transilvania, unde au auzit ei că mediul de viață și moarte le este favorabil. Asta li se trage de la Bram Stoker, cel care a zis că Vlad Țepeș ar fi un vampaiăr din Transilvania, unde lucra sub numele de cod Dracula. Ipoteza este falsă întrucât în cuprinsul nesfârșit al Țărilor Române nu s-a auzit ca un asemenea interesant personaj să sugă sângele vreunei tinere, eventual s-o violeze și s-o lase moartă după o experiență similară. Că o fi din cauza consumului excesiv de usturoi sau a crizei de țăruși, încă nu o știm sigur, cert este că așa au stat lucrurile nedescoperindu-se victime. Iar asocierea domnitorului Vlad Țepeș cu un amărât de vampaiăr este absolut scandaloasă de vreme ce valahul a fost la vedere, nu într-ascuns, dracul gol. Așa că pentru a scoate adevărul la suprafață din hrubele istoriei unde zăcea ca prostul alături de întrebarea-lozincă ”cine a tras în noi după 22?” l-am contactat pe vampaiărul Dracula, care se juca gingaș cu sula de cusut gumari. Insul, că altfel n-avem cum să-i zicem, ne-a răspuns cu multă amabilitate, rânjind tot timpul, la setul inutil de întrebări pe care am avut tupeul să i-l punem. ”-Domnule Dracula, că tovarăș nu vă pot spune că s-ar interpreta, sunteți vampaiăr sau nu?” ”-Nu, frumușelule, sunt popă de țară.” ”-Glumiți?” ”-Sanchi! Nu glumesc deloc că-mi lipsește gena asta. Că tatăl meu, Vlad Dracul, n-a avut-o pe inventar. Și încă ceva. Nu-mi mai zice domn că-ți răcești gura de pomană. Vorbește-mi direct, la pertu, că io nu-s plin de fasoane ca alții.” ”-O.K.! Dacă pe tactu l-a chemat Dracul, pe tine de ce te cheamă Dracula?” ” -Nu mă cheamă Dracula, mă cheamă corupția din țară. Dracula mă numesc și înseamnă fiul lui Dracu. Că așa ne botezau, pușchea pe limbă, pe la 1430. Dacă erai fiul lui Tatu te chema Tatulea, al lui Moise-Moisulea, al lui Napu...și așa mai departe. Asta era toată șmecheria cu numele meu.” ”-E adevărat că vă semnați Draculya, cu y grec?” ”-Aprob pozitiv.” ”-Uai?” ”-Și ție-ți place ”Valahia”, crudacule? Vrei să fii domn, ai? Acu îți tai capul de nici nu zici că l-ai avut, deci n-o să-i simți lipsa. Mă semnam cu y grec că era mai în trend, pe ce lume trăiești? Ești chior, nu vezi ce se întâmplă în jurul tău?” ”-Cum ați ajuns vampaiăr?” ”-Vrei un răspuns sincer?” ”-Bineînțeles.” ”-Habar n-am. S-a întâmplat pur și simplu. Acu vreun secol și ceva eu îmi dormeam liniștit somnul de veci într-o gură de canalizare, că acolo m-au aruncat boierii mei credincioși, după ce mi-au trimis dovleacul la Istanbul să se râză proștii de el, adică toți viclenii. Cum dormeam eu așa visându-mi calul ce se odihnea, la derută, în locul prevăzut pentru mine, la biserica Snagov, hop că apare în librării o carte a unuia Stoker, sau Ștecher, n-am reținut exact numele că-mi lipsește și gena memoriei. Dilimanul ăsta zicea că sug sânge în neștire, că sunt rău de rup lanțul, că ucid din plăcere și câte și mai câte. Numai calomnii ordinare că, dacă nu eram mort, mai că-l dădeam în judecată ca să sfârșească în chinuri, ca orice pârlit de jurnalist cu coloană vertebrală, prin pușcăriile democratice. La început nu prea am făcut caz și am stat liniștit la locul meu, că era destul de cald și bine, dar când am văzut că treaba se-mpute, mi-am intrat în rol și am ajuns mai celebru decât mine.” ”-Cum adică mai celebru decât tine?” ”-Adică mai cunoscut decât Vlad Țepeș, ziaristul lui Pește. Nu prea te duce mintea. Mă mir că n-ai scris și tu vreun manual alternativ de istorie!” ”-Haideți să nu ne jignim, că la o adică și eu pot să zic destule despre mata. Și s-ar putea să nu-ți convină să auzi din gura mea că ai făcut țara de râs prin apucăturile tale nedemne de poporul român.” ”-Băi, puișorule, ai început să-mi ții predici și la noi, vampaiării, astea nu-și prea au rostul! Uite care-i mersul: dacă n-ai chef de vorbă sau nu știi să pui întrebări, scoate banii și rade-o, c-au început să-mi ghiorăie mațele și n-aș vrea să mă spurc cu sânge de medievalist.” ”-Stai, balaure, că glumeam, ce te superi așa de repede? Și, mă rog, de când sugeți și sângele bărbaților?” ”-De când, de necând, nu e treaba ta și la urma urmei și eu glumeam, ca să zic așa.” ”-Să revenim la subiect. Ce s-a întâmplat după apariția cărții?” ”-Ce să se întâmple...Am evoluat permanent.Mi-am intrat în rol, ca să zic așa. M-am conformat cerințelor, am jucat în mai multe filme, am dat cep mai multor tipese străineze care umblau cu jugulara la vedere, chestii de-astea simple, locuri comune,cum ar zice vreun critic literar mai scorțos.” ”-De ce ați rezolvat numai tipese de afară? Ce, româncele n-au sânge-n ele?” ”-O-ho-ho, pișicherule...Și încă în ce hal! Dar pe astea nu poți să le prinzi la strâmtoare că duhnesc a usturoi și a barba caprei de la o poștă, parcă s-ar fi născut la Tel Aviv.”
”-Sunteți antisemit?” ”-Da de unde! Nevastă-mea dintr-o viață anterioară a fost unguroaică, copiii mi-au fost combinații de n elemente luate câte k, iar victime am făcut și printre țigănci.”” -Tot într-o viață anterioară?” ”-Sigur, că acu-s mai pretențios și brunetele astea nu se prea amestecă cu apa, ca să nu se înece sau să nu-și strice tenul, nu-mi mai amintesc exact.” ”-De Iunona Raider ce părere ai? A fost bună?” ”-A fost bună, dar cu alții, că pe mine nu m-a lăsat regizorul s-o lucrez cum știu eu, la două ciocane. Că ea mi-a și zis, între două scene: ” Dracula, m-ai dezamăgit total, numai zvonurile sunt de tine, în realitate nu poți face față unei femei adevărate...” M-am buzat un pic, dar am respins-o cu eleganță că n-avea cine știe ce carne pe ea, iar numai pentru sex nu eram dispus să stau ca prostu la rând, că încărunțeam acolo. Am lămurit-o pe loc : Auzi, păpușico, câte de-astea am dat eu cu roatele-n sus, numai Holiudul știe, că-i plin de lunatice cu ochii zgâiți după, pardon de expresie, sulă.” ”-Sunteți cam vulgar.” ”-Doamne ferește! Mușcă-ți limba, ticălosule! Cum să fiu bulgar? N-au fost și nici n-ai să auzi vreodată de vreun vampaiăr în Bulgaria. Că ăștia-s vegetarieni și nu cred că i-ar conveni cuiva să-și înfigă colții într-o bulgăroaică hrănită cu castraveți și gogonele, ori într-un bulgar îndopat cu ardei iuți.” (Va urma, dacă sunteți cuminți)
CONTELE DE MONTE-CRISTO
4 martie 2018
CONTELE DE MONTE-CRISTO
4 martie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu