Cuvinte suspendate

Voiai să-mi spui ceva, 

dar cuvintele au rămas suspendate,

sfâșiate de vânt,

o ceață densă, cotropitoare

cususe cerul bănuit, de pământ

Ți-am văzut doar zâmbetul enigmatic

și o tristețe nemăsurată m-a cuprins

Am încercat să colorez timpul cu-n ciocan pneumatic

dar o gheară imensă

în piept mi se-nfipsese dinadins

Hai, spune, ce te doare, 
de ce mă vizitezi în fiecare noapte?

vii atât de aproape, că-ți aud tăcerile-n vis,

vrei să-mi spui ceva și nu știu de ce

cuvintele plutesc pe ape, agățate de-un crucifix

N-aș mai vrea să mă trezesc
până când nu înțeleg de ce îmi zâmbești 

așa trist,

de ce nu spui pentru ce ai venit pe marginea patului 

că aproape sunt viu, 

întind cu disperare mâinile de zăpadă spre tine

să pară că exist

Mi-e teamă de nopțile decolorate
în care vrei să-mi spui ceva,

dar cuvintele dinspre tine spre mine

rămân de cerul gurii suspendate,

pierduta mea...

3 martie 2018