Golul din jur devine mai mare,
mă strânge ca o menghină, ca un drog nedescoperit,
păsările călătoare
amestecându-se cu zborul meu, au murit
Cad oase, pene, urme de aer strigând
parole numai de păsările moarte știute,
se aud iluzii curgând
pe infernalele rute
Numai un ochi uriaș de deasupra noastră
clipește între vise intermitent,
căutând lumina albastră
zdrobită de îngeri îngropați în ciment
Și-n golul din jur cresc pe dinlăuntru
păsări de fum cu privirile arse,
cu picioarele goale după umbra mea intru
smulgând orizonturi murinde în oase
4 martie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu