Cresc în noi copacii unul după altul
și prin rădăcină circulă bazaltul,
frunzele sunt pietre agățate-n gânduri,
cad din sânge îngeri însetați de scânduri
Clopote absente bat în cerul gurii,
se topesc de sete hăurile urii,
păsări răstignite rătăcesc prin oră,
visele pierdute alte nopți imploră
E atâta galben răsturnat pe glezne,
cerșetorii lacomi lasă-n suflet semne,
nicăieri albastru, pretutindeni gri,
visele sunt păsări traversând stihii
În țesuturi șerpii croșetează moarte,
zboară amintirea prin ferestre sparte,
putrezesc copacii unul după altul
și rămâne-n sânge lăcrimând bazaltul
N-or să crească alții, va urma o iarnă,
peste desfrunzire cerul se răstoarnă,
vom striga să vină îngerul să vadă,
cum se sting copacii-n oameni de zăpadă
25 octombrie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu