Mi-e dor, mi-e dor de Colțișor

Cățelul bun cu suflet de copil
mă-ntâmpina jucându-se ștrengar,
stângaci și tandru, mototol și-abil,
a fost răpus de propriul avatar

Așa de bun și de frumos era
că n-ar ajunge râuri de cerneală
să-l povestesc, să-i dau din viața mea
un leac să-l readucă după boală

Nu știu de ce copiii mor,
pisoi fiind, căței cu dinți de lapte,
cine-i cerșește-n cerul următor?
că sigur au o viață după moarte

Și-acolo unde-s îngerii căței
primește-i Doamne și pe-ai mei,
că nu mai pot de grija lor:
mi-e dor, mi-e dor de Colțișor....

17 octombrie 2019