Nu ne predăm acestei toamne crude
ce smulge vara din surâsul prim,
și s-ar putea de spaimă să murim
tot căutând prin sufletele nude
Acestor păsări ce sfidează timpul
și-n alte țări cu soare vor fugi,
nu ne predăm, chiar le-am putea iubi
când s-or întoarce ocolind Olimpul
Nici brumelor ce-acoperă lumina
îmbrățișate de-nserări sticloase,
nu ne predăm femeilor frumoase,
ne vom căra în veșnicie vina
De vor striga din nevăzut cocorii,
ecoul le-o răspunde-n asfințit,
și tot ce-n lumea asta am iubit
va face front comun cu detractorii
Vom merge mai departe prin țesuturi
tot căutând cărarea către vară,
zăvoarele privirii or să doară
de nu ne punem inimile scuturi
De-o plânge umbra nimeni n-o aude,
copacii s-au ascuns în dezertări,
chiar dacă suntem veșnic muritori
nu ne predăm acestei toamne crude
17 octombrie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu