Nu, acele întâmplări n-au existat niciodată,
ar fi fost prea frumos să fie adevărat,
mi-amintesc numai luna pătrată
bântuită de căderea-n păcat
Naufragiasem din viața cealaltă,
într-un petec albastru de cer,
deveniseși cât mine de înaltă,
umbră lipită de-un suflet stingher
Ne-a privit fascinat Dumnezeu
cum devenim întâia culoare,
fiecare la un capăt de curcubeu
fugind din uitare-n mirare
A rămas fixată-n retină luna pătrată
bântuită de căderea-n păcat;
nu, acele întâmplări n-au existat niciodată,
ar fi fost prea frumos să fie adevărat...
12 octombrie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu