ÎNTOARCEREA LUI BUREBISTA

Un zeu a coborât din munți
și s-a-ntrupat în om de piatră,
se-aude încă luna cum îl latră
din barba dacilor cărunți

A luat asupra sa întreaga tragedie
a neamurilor risipite-n vânt
și le-a legat cu sine de pământ,
făină orbilor să nu mai fie

Dar cine e, se-ntreabă omenirea,
cutezătorul rege geto-dac
ce dă atac după atac,
și răspândește-n juru-i izbăvirea?

El a uitat că noi, romanii,
suntem stăpânii lumii întregi?
Degeaba îndreaptă făr*delegi,
îl vor mânca-ntr-o zi hultanii

I-a-nvins pe-ai lui, pe sciți, pe boi,
cetățile grecești le-a cucerit,
cine-i acest Apollo fericit
de se măsoară astăzi și cu noi?

Ecoul nu răspunse, numai trista
zeița a morții le zâmbi bizar,
armata neînvinsă a lui Cezar
amarnic se temea de Burebista

Și nu l-au înfruntat deloc,
toți zeii s-au opus din răsputeri,
se-ncuie-n temniți zilele de ieri
și sufletul e singurul breloc

că au venit și Idele lui Marte,
Senatul a tușit însângerat,
Cezarul a căzut străfulgerat
de fiul lui trimis în moarte

Și-n vremea asta dacii tineri
izbeau săgețile de nori,
de-acolo ei erau scoborâtori
și se-ntorceau întotdeauna liberi

Se-aude încă luna cum mai latră
în barba dacilor cărunți,
eroul s-a întors în munți 
și s-a-ncuiat în ochi de piatră

18 octombrie 2019