Trec zilele precum gloanțele prin retină,
din cerul gri a evadat Dumnezeu,
la capătul nevăzutului curcubeu
îngerul cerșește zadarnic lumină
Mâine nici nu există, e mult prea departe,
nu l-am putea atinge nici dac-ar fi ieri,
în viața birocratică prizonieri
ne îndreptăm însingurați spre moarte
Anotimpurile se amestecă lent,
curge uitarea ca un drog prin țesuturi,
e liniște absolută sub scuturi,
în urma vieții tale vei fi permanent
Zadarnic aprind uneori o lumină
deasupra curcubeului meu,
din cer a evadat chiar Dumnezeu
și-a trecut ca un glonț prin retină...
18 octombrie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu