Am îmbrăcat cămașa vieții și a morții,
cămașa vieții mi-a rămas cam mică,
eternitatea iarăși se complică
și prafu-i rege pe coperta cărții
De bună seamă putrezesc luceferi
însingurați pe bolta palatină;
să cerem, totuși, dreptul la lumină
și poate vom scăpa-n oglindă teferi
La trecerea pustiului prin sânge,
printre furtuni vor tranzita corăbii,
desculți pe ascuțișul altei săbii
murim râzând, râzând vom plânge
Și când s-o șterge praful de pe carte,
coperta va surâde foarte trist,
apusul încuindu-se în Liszt
acoperi-va trecerile moarte...
27 mai 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu