Mă-nchei la suflet și te-aștept să vii,
la colțul străzii strig-o florăreasă,
te rog, de arzi, să nu întârzii,
în mine demoni iarbă colorează
Foșnesc insinuant în așternuturi plopii
și-n lacrimi ploaia sufletu-l deșiră,
renasc ca o pendulă când te-apropii
și așteptarea spaima-și deconspiră
Nici nu mai știu dacă ți-am dat o floare
sau ți-a crescut întâmplător pe buze,
ne-am aruncat de bunăvoie-n mare
și marea n-a putut să ne refuze
Dac-ai să pleci prin orizontul gri
purtând ca pe-un stigmat coroana,
mă-nchei la suflet și te-aștept să vii
să adâncești până la capăt rana...
13 mai 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu