O, moartea noastră e atât de lungă
că nu ne-ajunge ca s-o povestim!
Întrega viață de ne risipim
nu-i nimeni în urmă risipiri să strângă
De te-a rănit un ciob ascuns
nu căuta în cioburi vindecare,
ferestrele de-au devenit murdare
noroiul suferinței le-au pătruns
Dacă ai plâns, fiind renegat din nou,
acele lacrimi nu s-or șterge,
cel ce-a lovit va încerca să nege,
că n-ai fost umbră deasă și ecou
Și tot ce-ai fost și ce vei fi
e un pretext adânc de suferință,
de vei pleca alături de ființă
te vei întoarce singur într-o zi
să strângi acele risipiri, s-ajungă
la destinație un tren postum;
întreaga viață e un fum
în timp ce moartea e atât de lungă....
20-21 mai 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu