Acelui timp de neuitat mă închin,
zburau îngerii pe cerul senin
Orele se-nvârteau prin retină invers,
în noi se răsturnase întregul univers
Încă te văd surâzând sub umărul stâng,
clipele acelea-n iluzie plâng
De jur împrejur fantasme,
numai noi, personaje din basme,
nu voiam să ne întoarcem în vieți paralele;
ploua pe câmpul de maci cu umbrele
Se aude-n iluzie glasul tău sincer:
”Hai să zburăm! Ai aripi de înger...”
16 mai 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu