Purtăm prin lume-n trup sicriul
cioplit cu resemnare zi de zi
să-ncapă-n el întreg pustiul
și tot nisipul ce ne va-nveli
În odiseea timpului lumesc,
ne pasă doar de lucruri trecătoare,
secundele amare ne strivesc
și toate păsările călătoare
Ne înspăimântă numai adevărul
pe care-l rostuiesc cocorii primi,
când înflorește în grădină mărul
redevenim de bunăvoie mimi
Uităm ce suntem și ce rost avem
în existența secundară
și refuzăm să ne salvăm
sorbind cucuta scursă-n călimară
Zadarnic dintre foile de ceapă
răsare uneori târziul,
călătorim ca frunzele pe apă
cioplind în largul inimii sicriul...
14 mai 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu