Am visat aseară, am visat
codrii țării mele și gorunul,
drumul înspinat al demnității,
am visat că mă certa Tribunul
Îmi spunea cu glasul lui năprasnic
că mi-am pus devreme armele-n rastel,
că la nunta țării mele-i praznic
și din cărți de joc nu zidești castel
Și-ar fi timpul să mă-ntorc din stele,
o nouă armată să reconstruiesc,
vor veni, desigur, pe urmele mele
toți acei ce-n lacrimi țara și-o iubesc
Vor veghea la capul meu strămoșii,
clopote vor plânge-n somnul lor,
când vor anunța zori de zi cocoșii
s-or trezi din moarte cei ce le-au fost dor
de-o doină adâncă, de-un cântec șoptit,
gustul libertății-n cerul gurii crește,
din eternitate faceți infinit
tot ce-a fost să fie, fie românește
Mi-a mai spus Tribunul, legănat de vise,
să nu zăbovesc, Patria mă cheamă,
și când m-am trezit înfloreau narcise
și nu-mi mai era de lumină teamă...
17 august 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu