Dă-mi mâna ta de chihlimbar,
frumoasa mea, neprețuită doamnă,
să rătăcim prin avatar,
asediați de frunzele de toamnă
Să mergem către miazăzi
pe unde am mai fost cândva,
să ne putem din nou iubi
astfel încât să nu putem fugi
unul din altul, draga mea
De atâta dor o să-ți croiesc poeme
să ți se pară viața vis,
de frunzele căzânde nu te teme,
tot ce se-ntâmplă e de nedescris
Întinde-mi mâna peste care curg
șiruri de păsări călătoare,
se aprinde o lumină în amurg
să lumineze viața viitoare
pe unde am mai fost cândva,
frumoasa mea, neprețuită doamnă,
și ne încuiam în mine, draga mea,
asediați de frunzele de toamnă...
31 august 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu