MI-AM CÂNTĂRIT INIMA

Mi-am cântărit inima pe drumul de întoarcere,

mi-am cântărit-o de o mie de ori,

era atât de ușoară când bătea pentru tine

și atât de grea când plecau îngerii-n zori

Bătăile ei, niciodată la fel de adânci,

se auzeau între munții inimii tale,

nimic nu mai poate fi ca atunci,

timpul adormise între petale

Ce frumoasă erai, ce frumoasă!

fluturii ți-aduceau nectarul să-l bei,

în sufletul meu erai ca acasă,

locuiai în străfundul ochilor mei

Calea era atât de ușoară când ducea la tine

chiar dacă îmi cântăream inima de o mie de ori,

te iubeam ca pe un înger, știi bine,

și-am plâns, când ai plecat, în zori...

5 august 2025

I weighed my heart

I weighed my heart on the road back,
I weighed it a thousand times,
it was so light when it beat for you
and so heavy when the angels left at dawn.

Its beats, never as deep,
echoed between the mountains of your heart,
nothing can ever be like then,
time had fallen asleep among the petals.

How beautiful you were, how beautiful!
the butterflies brought you nectar to drink,
in my soul you were at home,
you dwelled in the depths of my eyes.

The path was so light when it led to you
even if I weighed my heart a thousand times,
I loved you like an angel, you know it well,
and I wept, when you left, at dawn...

August 5, 2025

J’ai pesé mon cœur

J’ai pesé mon cœur sur le chemin du retour,
je l’ai pesé mille fois,
il était si léger quand il battait pour toi
et si lourd quand les anges partaient à l’aube.

Ses battements, jamais aussi profonds,
résonnaient entre les montagnes de ton cœur,
rien ne pourra jamais être comme alors,
le temps s’était endormi parmi les pétales.

Que tu étais belle, que tu étais belle !
les papillons t’apportaient le nectar à boire,
dans mon âme tu étais comme chez toi,
tu habitais au plus profond de mes yeux.

Le chemin était si léger quand il menait vers toi
même si je pesais mon cœur mille fois,
je t’aimais comme un ange, tu le sais bien,
et j’ai pleuré, quand tu es partie, à l’aube...

5 août 2025

PESÉ MI CORAZÓN

Pesé mi corazón en el camino de regreso,

lo pesé mil veces,

era tan ligero cuando latía por ti

y tan pesado cuando los ángeles partían al alba.

Sus latidos, nunca igual de profundos,

se escuchaban entre las montañas de tu corazón,

nada podrá ser ya como entonces,

el tiempo dormía entre pétalos.

¡Qué hermosa eras, qué hermosa!

las mariposas te traían néctar para beber,

en mi alma eras como en casa,

habitabas en lo profundo de mis ojos.

El camino era tan ligero cuando llevaba hacia ti,

aunque pesara mi corazón mil veces,

te amaba como a un ángel, lo sabes bien,

y lloré, cuando te fuiste, al amanecer…

5 de agosto de 2025