Se duce această vară, și aceasta!
pe unde n-a mai fost nicicând,
se-nchide în surâs fereastra
să n-aud frunzele plângând
În mine-s cataclisme nucleare,
de mână să te țin n-am să mai pot,
te simt plecând în fiecare floare
ce nu poate să strige din complot
De bună seamă n-or mai fi cuvinte
să se izbească singure de zid,
doar pașii tăi alunecând din minte
ca-ntr-un coșciug de stele mă închid
Și s-ar putea să nu pot protesta,
în mine însumi să mă-ncui pe veci,
nu mă-ntristez și nu te întrista
când dintr-o viață-n alta o să treci
În loc de vară va fi-n suflet toamnă,
din desfrunziri o taină vom zidi,
și-o să te-ascunzi în mine, tristă doamnă,
și-ntr-un suprem protest ne vom iubi
20 august 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu