TE ROG SĂ-ȚI AMINTEȘTI DE MINE

Când iarna va cădea în sufletul meu

acoperind cu zăpadă strivirile,

când focul va cânta în șemineu

în suflet se vor trezi amintirile

Te rog să-ți amintești de mine 

așa cum am fost, iubito, atunci

călător dinspre mine spre tine, 

rătăcit prin ochii-ți adânci 

Când frunzele vor cădea din iluzii-n decor

și vor plânge luceferii triști,

o să-ți fie de mine mai dor

și-o să simți din nou că exiști

Te rog să-ți amintești de mine

aprinzând pe cer curcubeie

luminând cetăți în ruine

și te iubeam devastator, femeie

Când florile vor colora câmpia verde,

când munții vor fi cotropiți de stele,

prin amintiri uitate nu te pierde,

mergi mai departe pe urmele mele

De mine te rog să-ți amintești

cu ochii închiși, cufundată în vis,

și-ți voi scrie pe suflet povești

despre o iubire de nedescris...

31 august 2025

PLEASE REMEMBER ME
When winter will fall into my soul

covering with snow the shattered pieces,

when fire will sing inside the hearth,

memories will awaken within.

Please, remember me

as I was, beloved, back then—

a traveler from myself to you,

lost within your deep eyes.

When leaves will fall from illusions to the stage,

and the sad evening stars will weep,

you will long for me even more,

and once again you will feel you exist.

Please, remember me

igniting rainbows in the sky,

lighting up cities in ruins—

and I loved you with a devastating fire, woman.

When flowers will paint the fields in green,

when mountains will be conquered by stars,

through forgotten memories do not lose yourself,

walk further upon my footsteps.

Of me, please, remember—

with closed eyes, drowned in a dream,

and I will write upon your soul

stories of a love beyond description…

August 31, 2025

S’IL TE PLAÎT, SOUVIENS-TOI DE MOI
Quand l’hiver tombera dans mon âme

recouvrant de neige mes blessures,

quand le feu chantera dans l’âtre,

les souvenirs s’éveilleront en moi.

S’il te plaît, souviens-toi de moi

comme j’étais, ma bien-aimée, alors—

voyageur de moi vers toi,

égaré dans la profondeur de tes yeux.

Quand les feuilles tomberont des illusions au décor,

et que pleureront les tristes étoiles du soir,

tu auras plus de nostalgie de moi,

et tu sentiras de nouveau que tu existes.

S’il te plaît, souviens-toi de moi

allumant des arcs-en-ciel dans le ciel,

illuminant des cités en ruines—

et je t’aimais d’un amour dévastateur, femme.

Quand les fleurs coloreront la plaine verte,

quand les montagnes seront conquises par les étoiles,

ne te perds pas dans les souvenirs oubliés,

avance encore sur mes traces.

De moi, je t’en prie, souviens-toi—

les yeux fermés, plongée dans le rêve,

et j’écrirai sur ton âme des histoires

d’un amour indescriptible…

31 août 2025