Mai întâi privirile s-au prefăcut uimite:
Ce vrei să faci, iubite? O altă magie?
De ce-mi iei în brațe orele strivite?
Vrei să-mi dai din nemurire și mie?
Apoi ți-am sărutat ochii, să nu mai vezi!
Ți-am sugrumat buzele, ca să taci!
Ți-am strâns văzduhul din fluturii verzi
Și n-ai mai știut unde ești, nici ce faci...
Mai târziu s-a auzit liniștea curgând...
Trupul ca un arc de lumină s-a-ntins,
Mi-ai luat sufletu-n mâini, tremurând,
Și l-ai sorbit îndelung, dinadins...
4 ianuarie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu