La aproape 36 de ani, Roger Federer a câștigat cel de-al 18-lea Grand Slam din carieră, record mondial absolut. Până și cangurii au sărit în sus de bucurie. * Tontonelul de la Chișinău vrea să scoată ”Istoria românilor” din școlile basarabene și să introducă o așa zisă istorie a Moldovei. Problema e că Moldova de dincolo de Prut n-a avut o istorie numai a ei decât după răpirea din 1812, săvârșită prin coruperea unor funcționari otomani în condițiile în care Rusia era amenințată de Napoleon. Ăsta până nu-i dă cineva două-trei numere în muian, nu se lasă! Dilimanul a mai scos pe canalul gurii și că o parte din Moldova se află la România, ca și o parte din Ungaria! Și să nu-i faci o baie de scuipați, la copcă! Să nu-i rupi urechile alea de măgar! * Biroul Permanent al PRU i-a cerut demisia lui Bogdan Diaconu din funcția deținut(ă). Duceți-vă acasă, cu toții, nerușinaților! N-ați fost decât o hazna a PSD-ului în care colcăiau viermii corupției. * Legea grațierii lui Liviu Dragnea a fost făcută în biroul președintelui Camerei Derutaților. Pe care, să vezi coincidență, îl chemă tot Liviu Dragnea! Asta da democrație! * Insistența PSD de a impune legea grațierii e o consecință a înțelegerilor oneroase cu Mafia politică aflată parțial la țuhaus, care a contribuit din plin la mituirea electoratului. Și care, pe viitor, ar fi profund recunoscătoare binefăcătorilor ei. De fapt, o mână murdară spală pe alta. Și amândouă obrazul. Sau ceea ce ar putea ține loc de obraz. * Totuși, Livache susține că nu știe ce conține Ordonanța sa de grațiere! Bietul om, cum își bate Iordache joc de el, cum l-ar scăpa nemernicul ăla de la Injustiție de țuhaus! Grea e misia de președinte ipocrit! * Lăbuș de la Ambasada SUA încă n-a plecat acasă. Încă mai roade oase pe aici. * Și Franța vrea o relație normală cu Rusia. Numai proștii noștri îi trag întruna cu licuricii. Diplomația românească este adepta principiului clasic ”capra râioasă cu coada pe sus”. * Cu 9 luni înainte ca Becali să pună laba pe Steaua, Hagi avertiza că se pune la cale un abuz. Dar nu l-a ascultat nimeni, hoția era în desfășurare. Iar organele statului spărgeau semințe cu bagabonții, la lojă. * Ce câștigă PSD-ul prin organizare, prin vrăjeală electorală și prin câteva măsuri luate (și) în avantajul celor mulți, pierde prin infatuare după ce se instalează la butoanele puterii. La umbra a doar 18% voturi dintre toți cetățenii cu acest drept, ar trebui să fie mult mai precaut și mai responsabil. Chiar dacă ai câștigat alegerile - așa cum le-ai câștigat, cu doar 38% participare cetățenească - nu ai dreptul să faci tot ce-ți trece prin cap, nu trebuie să-i disprețuiești pe ceilalți. Nu poți instala la putere prostocrația, iar Mafiei să-i dai drumul în stradă, să le dea geto-dacilor la mir. Ei uită cum sunt românii: au o slabă memorie a răului. Și chiar dacă aleg hoții (oricum ar fi votat, tot bandiți ar fi ajuns în fruntea țării), se răzgândesc repede și-i vor jos, la beci, în papuci și-n pielea goală. Ăsta ar fi un lucru bun dacă la următorul scrutin n-ar lua-o de la capăt. Așa că nu mai căutați perpeuum mobile: l-au descoperit românii! * Așa cum v-am mai spus, dar vă repet, ca să vă intre bine la cutia ucrainiană, a început campania pentru prezidențiale. Ce fac Dragnea și Iohannis nu e decât preludiul acestei aventuri politice. Declarații belicoase, băițe de mulțime, imposibile referendumuri, sunt acțiuni mascate de campanie. Ar fi trist ca românii să se lase din nou prinși în vrăjeala politicianistă a acestor primitivi. Că n-ar avea de ales decât între dictatura hoților și cea a mafioților. * SRI se supune controlului parlamentar. Cei care îl controlează sunt de obicei acoperiți. Dacă nu au fost înainte de a ajunge în respectiva Comisie (rara avis), eroarea a fost remediată pe parcurs. Nu știm dacă a fost cazul lui Verestoy Atilla, membru al Comisiei din anul 2000, ori al lui Cezar Preda, aflat și el la datorie din 2008. * România se află pe locul 27 în UE, din 28, la capitolul competențe digitale. Hei, dacă se lua în calcul și Facebook-ul, alta era situația! * Dragnea a fost catalogat de V. Ștefan, ministrul de finanțe și neajunsuri, ca fiind dictator și îngâmfat. Treaba lor, ei se cunosc mai bine. Și alți pesediști dau semne de neliniște. Acest partid hrănit cu oportuniști de toate culorile și categoriile, va plesni la un moment dat și va umple România de mucegaiuri și noroi. * Rușii au adoptat proiectul de lege care dezincriminează actele de violență domestică. Pe înțelesul tuturor: dacă-ți bați nevasta ori copiii, fără a le provoca răni grave, primești cel mult o amendă echivalentă a 470 de euro. Până acum puteai lua doi ani de închisoare. Evident, dacă erai rus. Dacă se întâmplă invers, adică soția și copiii îți îndreaptă cocoașa, felicitările de mamă sunt de ajuns. Un deputat a ținut să sublinieze că ei procedează invers decât Occidentul decadent, unde s-a renunțat la tradiția de a-ți bate membrii familiei numai în gură, ca pe coasă. Cică lipsa de violență de acolo e un exces, un atentat la adevăratele valori ale umanității. Numai în pielea rusoaicelor să nu fii! Au mult de lucru...* Culmea acuzației: să fii șeful partidului lui Iliescu și să îi acuzi pe protestatari de mineriadă! Numai Dragnea putea face asta.Oricum, nu-l văd bine: a întinat nobilele idealuri ale terorismului. * Aurora Simionescu, o româncă frumoasă (normal!), a devenit profesor asociat la Agenția Spațială Japoneză. Eu știam că femeile sunt cu capul în nori pe plaiul mioritic, dar și în Japonia?! * Protestele împotriva nesimțirii continuă în Țara Românească, țară jefuită sălbatic de bandiții de toate culorile și orientările sexuale. Cred că PSD-ul va avea cea mai rapidă prăbușire din istoria sa din cauza încăpățânării de a-l scăpa pe Dragnea de petele de dalmațian. Pentru oamenii de rând, n-ar mișca nimeni niciun deget, dar pentru marii corupți se dau toți de ceasul morții. * Trump chiar dă semne că se ține de cuvânt. Lucru rar. Râdem noi, dar nu-i râsul nostru. Echilibrul planetar e destul de fragil, oricând putem aluneca în neantul nuclear. După interzicerea migrației din țările bănuite că nu joacă foarte corect cartea luptei antiteroriste, e hotărât să construiască și mult-promisul zid la granița cu Mexicul. Fiindcă nu se înțeleg cine să-l plătească, americanii sau mexicanii, le sugerez să-i cheme pe chinezi, care, cât ai zice pește (adică cât i-ai da drumul unei cutii de conserve pe scări), le vor face o copie frumoasă, de unică folosință, a Marelui Zid Chinezesc. * Numărul trăgătorilor în piept crește cu 10% după fiecare campanie publicitară pro-tutun. Deci, mai există proști care cred în reclame! * Pentru că Livache i-a redus salariul, Iohannis i-a tăiat craca grațierii de sub picioare. Dar ei zic că, de fapt, se topesc de grija poporului. * Deși Legea educației prevede 6% din PIB pentru acest domeniu, guvernul Gudureanu i-a alocat 1,01%, într-o primă variantă. Da, dar țara te vrea prost, ca să fii ușor de manipulat. Măi, băieți, ignoranța costă mai mult decât educația. * Denisa manelista a căzut și și-a rupt trista. Mai precis, fiica domnului Pește, a anunțat, la o oră de maximă audiență a prostiei, că nu mai e virgină de trei ani, de când un bărbat cu multe calități i-a dăruit o mașină. N-a precizat ce fel de mașină: de teren, de oraș, de tocat carne, de buzunar, de poșetă, de noptieră...Nici măcar nu ne-a spus ce fel de baterii folosește și câte viteze are. Păcat, eram curioși...* În schimb, amantele lui Nicolae Guță, manelistul fără puță, au rămas cum le-au făcut mămicuțele lor. Chiar și cele cu copii din flori * Nu mai știm care mai e situația altei virgine celebre, Oana Lis, cert este că a declarat că donează zece kilograme de, citez, cu emoție și duioșie, ”cur”, fiind încă adânc pătrunsă de spiritul sărbătorilor. Poate i le dă lui Viorel să le pună în obraji. * Tembeleviziunile susținute cu banii jefuitorilor poporului român, afirmă, la plesneală, că protestatarii cărora le îngheață mucii prin piețe, ar fi fost plătiți în funcție de vârstă, sex și tracțiune. Cei cu 2x4 primesc câte 100 de lei (adulții), respectiv 50 de lei (copiii). Cei cu 4x4, adică patrupedele care latră, se aleg doar cu 30 de lei. Totuși, e un os bunicel. În schimb, pisicile și păsăricile nu primesc nimic, deși multe dintre ele ar putea să dea proteste la tot cartierul. * ”Statul de drept a ajuns lucrarea unor mușterii nebuni, otrăviți de putere. Oameni lacomi, cu minte puțină, au clădit o biserică a curvelor cu epoleți, un loc de închinăciune pentru proști. Mulți îi preiau liturghia pe nemestecate și ies în stradă să-i fluture prapurii. Nu-și pun niciodată întrebări, vor doar să-i belească pe necredincioși. Și așa cum s-a arătat mereu, tot ce le rămâne e belirea.” Băi, dar ce vocabular are Doru Bușcu ăsta! Îl iertăm, că are dreptate. În orice caz, e mai deștept decât pare. * Pentru că la Circul Globus a fost interzisă prestația animalelor, menajeria a fost împrăștiată pe la partidele politice din București, PRM-ului revenindu-i o bovină cu coama zburlită, un porc spinos și un măgar cu coada-n față. Pentru că nu are suficiente fonduri, dată fiind sărăcia lucie din acest stabiliment, destul de onorabil altădată, jivinele s-au pripășit pe la sediul central al partidului, că le spuseseră lor câinii maidanezi, pe care de altminteri îi plimbaseră la șosea, că pe acolo ar fi un os de ros. Dar, nefiind învățate cu libertatea, au început să-și dea în petec: boul să mugească, măgarul să ragă, porcul să grohăie. Martori nevinovați ai acestui spectacol al degradării umane au fost mieii de prin țară, aduși la abatorul din București în speranța că suferinzii s-au mai vindecat de prostie. Dar, nici vorbă de așa ceva. Au constatat că în menajeria de sticlă boul e tot bou, măgarul tot măgar, iar porcul e și mai porc. Și, culmea modificărilor genetice, din amorul cocoșat al celor trei jivine a apărut una singură, porco-măgarul. Nu i-au mai spus și bou, fiindcă de câte ori deschide gura și mugește, originea este evidentă. * Data de 28 ianuarie 2017, este ziua în care PRM a fost îngropat definitiv. După decesul electoral constatat la alegerile din 11 decembrie 2016, s-a încercat criogenizarea, în speranța că știința politică va face pașii necesari să-nvie mortul. În ciuda zbaterii îngerilor de prin filiale, patrioți desăvârșiți care-și risipesc zborul purtând pe aripile lor idealurile naționale, valorile perene ale neamului românesc, groparii mișcării patriotice, care au pus gheara pe conducerea acestui partid, se încăpățânează să-i dea cu lopata în cap și să mai arunce trei-patru straturi de gunoi peste el. Alegerea unuia, care nu reprezintă nimic prin el însuși, în funcția de președinte interimar a însemnat cea mai mare greșeală din istoria acestui partid, altădată glorios. Așa zisa ședință a Biroului Permanent al PRM, a fost un bâlci dezagreabil la care trădătorii, liber-schimbiștii, fariseii și prostovanii, tronau pe post de învățători ai Patriei, ei fiind, în realitate, niște lichele de doi lei, niște gândaci de Colorado aflați în plin proces de scârbavnică fecundație. Onorabilitatea majorității delegaților din filiale n-a putut fi remarcată de nimeni în condițiile în care neam-prostia, incompetența crasă, trona la prezidiu. N-a existat în istoria partidelor politice românești un lider de mai proastă calitate decât cel pe care-l are, pe hârtie, acest partid. Pe lângă domnul Prostescu (scuze, e posibil să fie o greșeală de redactare, nu i-am reținut numele), Iosipescu-Zambra și Nahorniac sunt adevărate legende ale politicii românești. * Pentru cine nu știe-și nu știe nimeni-președinte interimar al PRM (susține că) este un tinerel de peste 70 de ani, a cărui cea mai lungă frază rostită vreodată a fost ”apa, papa, caca”. Știu că nu-i o frază, dar el nu se prinde. El zice că-i președinte interimar, dar Tribunalul a zis: ”Nț, nu ești nimic.” Și nu e nicio glumă la mijloc, dl. Nimeni e nimic întrucât Consiliul Național al PRM din 1 octombrie 2016, care l-a pus moț în funcția respectivă doar pentru a avea cineva drept de semnătură, nu a fost validat de Tribunal. În acest moment PRM nu are niciun președinte, fie el și interimar, întrucât căile de atac au fost epuizate (de fapt, nici n-au fost folosite, marele strateg cerând cele două amânări la care avea dreptul). Strategii lui Pește-Prăjit care-i girează incompetența ar trebui să-și dea două palme cu piciorul. Și să le fie rușine obrazului! Știu ei de ce...* Paranteză: După alegeri, a dat mai multe comunicate în care anunța excluderea unor membri de partid, încălcând statutul și normele bunului simț. Numai că organele(in)competente ale partidului nu i-au validat pârțurile. * Dar să revenim la...normal. Ședința BP a fost după chipul și asemănarea ștrumfului: o mizerie. În sediul partidului se instalase Siberia, iar un Stalin bizar trona la intrare. A încuiat ușile astfel încât oamenii să treacă dintr-un birou în altul, nu pe hol!, ca să fie controlați de el și de vreo altă galinacee bolnavă de gripă aviară. Scopul era împiedicarea Lidiei Vadim Tudor de a intra în casa tatălui său și de a-l trimite pe el să plimbe câinii, îndeletnicire de altfel onorabilă. Deși nici vârsta, nici corpul, nici tehnica nu-l recomandă pentru luptele corp la corp, nu s-a sfiit să se hârjonească ștrengărește cu vechii colaboratori. Fostului lacheu al lui Vadim nu i-a crăpat pingeaua obrazului de rușine să încerce împiedicarea fiicei binefăcătorului său să pătrundă acolo unde îi este locul. Intervenția fermă a unor lideri de filiale a pus lucrurile la punct și porco-măgarul a fost legat la iesle. * Ședința a fost un cacaimas generalizat. O dezorganizare...perfectă, după chipul aceluia la care s-a gândit Swift când a spus: ”Sunteți de o incultură...enciclopedică!” În loc de un raport serios asupra rezultatelor alegerilor, asupra situației disperate a partidului, au fost prezentate câteva bârfe de țațe din Piața Obor, niște acuze care s-au dovedit nefondate, și alte bâlbâieli jalnice. Realitatea e că nu poate mai mult. Nu e el vinovat că a sărit de la statutul de slugă la cel de stăpân, ci aceia care închid ochii și acceptă ca partidul să fie ”condus” pe ultimul drum de un ”orator” care pune virgulă între subiect și predicat și când vorbește. Deși oamenii au plecat profund dezamăgiți că au bătut atâta cale degeaba și nu s-a întâmplat nimic, totuși această jalnică întrunire a hotărât amânarea Congresului până când Tribunalul își face milă și ne curmă suferința, desființându-ne de tot. * Interesul televiziunilor față de scandal este normal într-o țară anormală, iar relatările au fost oarecum obiective, deși n-aveau ce declarații să dea unii care acum două luni contestau dreptul PRM de a candida. Acum sunt pe baricade, lângă Parpanghel * Ăsta-i PRM-ul acum: un bâlci al deșertăciunilor în care oamenii cinstiți, patrioți, demni, visători, de prin filiale, acceptă dictatura prostiei și a imposturii. * Am primit la redacție o întrebare întrebătoare: cine este, în realitate, președintele PRM. Nimeni. Domnul Nimeni. * Dar să lăsăm deoparte meandrele concretului și să vedem ”Cum a dat colțu Gelu Românul”, evident că din celebra ”Istorie necenzurată a românilor”, de Adi Sfinteș. * Măgăreanu, calul lui Gelu, își căuta cuvintele prin iarba luncii Someșului. Arhaisme, regionalisme, locuțiuni. Gândea că o să-l dea gata pe Gelu Voievod cu morala ce avea să-l izbească drept în inimă. Nu era convins că mai era prea mult loc pe acolo că săgețile, deși intraseră prin spate, se hlizeau prin pieptar. Și cum el nu se pricepea cine știe ce la medicina generală încerca să facă literatură doar-doar l-o salva pe stăpân, că ăstuia-i plăceau poveștirile adevărate ceva de speriat. Când tocmai găsise vreo două neologisme potrivite și le rumega îndelung ( obicei nemaiîntâlnit la cai ) în ideea să le facă mai accesibile voievodului, auzi chemarea acestuia:
”Măgăreanu? Măgăreanu? Fă-te-coa!”Purcese agale că tot nu mai era nicio grabă.
”Măi, uite de ce te-am deranjat... Știi că, în general, noi românii, ne împăcăm bine cu animalele, indiferent de sex, origine și naționalitate, ca să zic așa, și din cauza asta ultimele momente plăcute de pe pământ ni le petrecem cu ele. Și tot lor le încredințăm dorințele finale. Uite ce îți ordon, pardon, ce te rog, că după fața aia lungă înțeleg că asta-i formula democratică ce-ți vine mai bine: mergi la Coșbuc și povestește-i ce-am pățit. Amintește-i lui Gixi că este poetul de curte preferat și aș dori să lase posterității un poem care să ateste că n-am făcut umbră pământului de pomană. Că o să vină vremea în care vreun cap pătrat n-o să mai ia în considerare faptul că m-am luat de gât cu fiii pustei care n-aveau unde-și duce Ciocciolinele la păscut ciup...ciup... ciupercuțele decât pe moșia mea. Cu istoricii din vremea lui Milică orice este posibil și ar fi păcat să se aștearnă uitarea peste faptele ce le-am săvârșit și să nu se știe câți vagabonzi de-ăștia am trimis în împărăția lui Belzebut... ”Stăpâne, ai zis cap pătrat? Ori te-ai referit la Sorin Mitu? De unde-l știi pe tizul meu?” ” Cum, mă, tizul tău? Ce, te cheamă Sorin?” ”Nu, mă cheamă Măgăreanu.”
”La ce te cheamă? Ha, ha...1-0 pentru mine, te-am păcălit. Dar să știi că înglobezi o grămadă mare de subtilitate între urechile alea, nenică. Îți promit că, dacă n-o mierlesc, te trimit la facultate, să te faci scriitor, cam așa cam ca Mircea Dinescu, că și ăla e tot tra-la-la ca tine. Dar să nu deviem de la subiect: Mitu ăsta a scris un manual de istorie a românilor...” Fugi de aici, că mă faci 2 la 0. Păi ce, eu-s atât de prost să cred că românilor le scriu istoria toți măgarii!”” Crezi, nu crezi, așa este. Românilor, de când cu reforma lui Marga, toți zăpăciții le descriu trecutul după cum îi taie capul. Uite, par exampl, că tot suntem țară francofonă, Mitu a șters cu buretele toate luptele mele cu ungurii și nu înțeleg de ce...” ”Nu știi de ce, nu știi de ce, of, of...se cunoaște că scriitorii tăi de curte nu e informați. Acu, că tot dai colțu, pot să-ți mai dau un sfat că vorba aia, te-am învățat până te-am prostit: nu mai pune la suflet toate nimicurile că-ți cauzează la diabet. Și-o să-ți mai fac un serviciu suplimentar, dar pentru asta mă treci în testament. O să-ți spicuiesc câte ceva din biografia lui sclifositu de Sorin. S-a născut pe malul gârlei unde mă-sa spăla niște lână. Din grabă sau din nepricepere l-a scăpat cu dovleacul pe o sigă alunecoasă. A bătrână n-a dat importanță evenimentului , dar, mai târziu, crescând, a început să-i fiarbă sângele de ardelean în vene atât de tare încât și-a propus să-i călărească pe unguri. Știi ce-a făcut?” ”Și-a cumpărat cal din Ungaria?” ”Nț. S-a însurat c-o unguroaică. Și-acum știi și tu cum sunt unguroaicele...” ”Știu, sunt bune.” ”Se lasă ce se lasă călărite prin toate colțurile lumii după care odată întorc foaia și cer răsplata. Asta a lui Mitu i-a cerut să intre în rândul celebrităților scriind o carte, probabil pe asta de zici c-ai citit-o, deși parcă nu-mi vine a crede că ai făcut personal efortul ăsta.” ”Hai, mă, că exagerezi, biensur, cu tolomacul ăsta din Cluj. Ești șovin. Ce dacă este unguroaică, omul, ca să mă exprim elegant, își face treaba cu ea. Și dacă fata i-a cerut să scrie o carte, e foarte bine și n-ar trebui să-ți amintesc asta tocmai ție, tip cultivat: cine are carte, are parte de necazuri! Că a ieșit ce-a ieșit nu e vina cotoarbei, că tu ai zis că tipul e alunecos din cauza bubiței din copilărie.” ”Ai dreptate, stăpâne!” ”Vezi, bă gloabă, c-ai ajuns la vorba mea. Nu te supăra că mai fac câte-un spirit de glumă cu tine, oricum sunt pe ducă...” ”Aiurezi, barosane, nu ești pe ducă, scuză-mă că te iau la pertu că toată viața m-ai călărit din toate pozițiile și pe toate coclaurile, dar nu mai suport europenismul de paradă de care nu te mai lepezi nici în ceasul al doisprezecelea. Păi, măi, fratele meu, că tot veni vorba de gloabe, nevasta lui Mitu stă la Budapesta cu hoașca a bătrână!” ”Fugi de-aici, s-au despărțit?” ”Of, Gelule, pe cât ești de viteaz, pe atât ești de tălâmbă...Îți filează lampa mai greu decât lui Băsescu, ministrul celor șapte cărări. Nu s-au despărțit, minunatule, acolo locuiește. Și de acolo i-au dictat lui Sorin-baci manualul.” ”Fugi de-aici! Mă, tu ești nebun!” ”Nebun ești tu! Eu sunt cal. Și după cum vezi, cunoaștem mai multe despre manualul de istorie decât voi, conducătorii, care, pe deasupra, vă mai dați și în bărci cu cultura voastră...” ”Haide, nu te întinde prea tare la discuții că n-am închis decât un ochi și s-ar putea să mă supăr. Nu fii măgar și zi-mi și mie cum de știi atâtea despre unguri. Dar fă-o repede că mă încurcă săgețile astea din spate.” ”Vai de capul tău, nici pe asta n-o știi! Păi maghiarii, cum le mai zice lor, vorbesc limba cailor.” ”Cum, mă, cunosc limba voastră?” ”N-o cunosc, asta-i limba maternă.” ”Asta explică multe. Auzi ce surpriză mi-ai făcut chiar acum, în clipele finale. Cred că d-aia se zice că omul învață până moare.” Ultimele cuvinte, Gelu le spusese mai mult pentru sine. ”Măgărene, mai am o rugăminte la tine: apucă-te și fă-mi o groapă. Până termini sunt gata și eu, numai bine mă răcesc.” ”Nu mă mai face să mă râd, c-această clipă e solemnă, trebuie să fiu serios. Cum să te îngrop, Gelule, românule, n-a făcut-o Mitu destul?” Termină cu măgăriile și fă ce ți-am spus. Și cred c-a venit momentul să-mi îndeplindești ultima dorință.” ”Ce dorință?” ”Vezi că în diplomatul de la șa, cel cu cifru, am un compact disc cu Nicolae Furdui-Iancu. Pune-l că vreau să mai aud o dată ”Noi suntem români”... ”Cum zici că-l cheamă? Nicolae Furdui-Iancu ? N-am auzit de el...” ”Ah, gloabă afurisită, tu nu numai că vorbești limba lor, ci ești chiar ungur. Și-mi spunea mie nevastă-mea, săraca: ai grijă, Geluțule, că trădările vin chiar de sub noi....”
”Măi, uite de ce te-am deranjat... Știi că, în general, noi românii, ne împăcăm bine cu animalele, indiferent de sex, origine și naționalitate, ca să zic așa, și din cauza asta ultimele momente plăcute de pe pământ ni le petrecem cu ele. Și tot lor le încredințăm dorințele finale. Uite ce îți ordon, pardon, ce te rog, că după fața aia lungă înțeleg că asta-i formula democratică ce-ți vine mai bine: mergi la Coșbuc și povestește-i ce-am pățit. Amintește-i lui Gixi că este poetul de curte preferat și aș dori să lase posterității un poem care să ateste că n-am făcut umbră pământului de pomană. Că o să vină vremea în care vreun cap pătrat n-o să mai ia în considerare faptul că m-am luat de gât cu fiii pustei care n-aveau unde-și duce Ciocciolinele la păscut ciup...ciup... ciupercuțele decât pe moșia mea. Cu istoricii din vremea lui Milică orice este posibil și ar fi păcat să se aștearnă uitarea peste faptele ce le-am săvârșit și să nu se știe câți vagabonzi de-ăștia am trimis în împărăția lui Belzebut... ”Stăpâne, ai zis cap pătrat? Ori te-ai referit la Sorin Mitu? De unde-l știi pe tizul meu?” ” Cum, mă, tizul tău? Ce, te cheamă Sorin?” ”Nu, mă cheamă Măgăreanu.”
”La ce te cheamă? Ha, ha...1-0 pentru mine, te-am păcălit. Dar să știi că înglobezi o grămadă mare de subtilitate între urechile alea, nenică. Îți promit că, dacă n-o mierlesc, te trimit la facultate, să te faci scriitor, cam așa cam ca Mircea Dinescu, că și ăla e tot tra-la-la ca tine. Dar să nu deviem de la subiect: Mitu ăsta a scris un manual de istorie a românilor...” Fugi de aici, că mă faci 2 la 0. Păi ce, eu-s atât de prost să cred că românilor le scriu istoria toți măgarii!”” Crezi, nu crezi, așa este. Românilor, de când cu reforma lui Marga, toți zăpăciții le descriu trecutul după cum îi taie capul. Uite, par exampl, că tot suntem țară francofonă, Mitu a șters cu buretele toate luptele mele cu ungurii și nu înțeleg de ce...” ”Nu știi de ce, nu știi de ce, of, of...se cunoaște că scriitorii tăi de curte nu e informați. Acu, că tot dai colțu, pot să-ți mai dau un sfat că vorba aia, te-am învățat până te-am prostit: nu mai pune la suflet toate nimicurile că-ți cauzează la diabet. Și-o să-ți mai fac un serviciu suplimentar, dar pentru asta mă treci în testament. O să-ți spicuiesc câte ceva din biografia lui sclifositu de Sorin. S-a născut pe malul gârlei unde mă-sa spăla niște lână. Din grabă sau din nepricepere l-a scăpat cu dovleacul pe o sigă alunecoasă. A bătrână n-a dat importanță evenimentului , dar, mai târziu, crescând, a început să-i fiarbă sângele de ardelean în vene atât de tare încât și-a propus să-i călărească pe unguri. Știi ce-a făcut?” ”Și-a cumpărat cal din Ungaria?” ”Nț. S-a însurat c-o unguroaică. Și-acum știi și tu cum sunt unguroaicele...” ”Știu, sunt bune.” ”Se lasă ce se lasă călărite prin toate colțurile lumii după care odată întorc foaia și cer răsplata. Asta a lui Mitu i-a cerut să intre în rândul celebrităților scriind o carte, probabil pe asta de zici c-ai citit-o, deși parcă nu-mi vine a crede că ai făcut personal efortul ăsta.” ”Hai, mă, că exagerezi, biensur, cu tolomacul ăsta din Cluj. Ești șovin. Ce dacă este unguroaică, omul, ca să mă exprim elegant, își face treaba cu ea. Și dacă fata i-a cerut să scrie o carte, e foarte bine și n-ar trebui să-ți amintesc asta tocmai ție, tip cultivat: cine are carte, are parte de necazuri! Că a ieșit ce-a ieșit nu e vina cotoarbei, că tu ai zis că tipul e alunecos din cauza bubiței din copilărie.” ”Ai dreptate, stăpâne!” ”Vezi, bă gloabă, c-ai ajuns la vorba mea. Nu te supăra că mai fac câte-un spirit de glumă cu tine, oricum sunt pe ducă...” ”Aiurezi, barosane, nu ești pe ducă, scuză-mă că te iau la pertu că toată viața m-ai călărit din toate pozițiile și pe toate coclaurile, dar nu mai suport europenismul de paradă de care nu te mai lepezi nici în ceasul al doisprezecelea. Păi, măi, fratele meu, că tot veni vorba de gloabe, nevasta lui Mitu stă la Budapesta cu hoașca a bătrână!” ”Fugi de-aici, s-au despărțit?” ”Of, Gelule, pe cât ești de viteaz, pe atât ești de tălâmbă...Îți filează lampa mai greu decât lui Băsescu, ministrul celor șapte cărări. Nu s-au despărțit, minunatule, acolo locuiește. Și de acolo i-au dictat lui Sorin-baci manualul.” ”Fugi de-aici! Mă, tu ești nebun!” ”Nebun ești tu! Eu sunt cal. Și după cum vezi, cunoaștem mai multe despre manualul de istorie decât voi, conducătorii, care, pe deasupra, vă mai dați și în bărci cu cultura voastră...” ”Haide, nu te întinde prea tare la discuții că n-am închis decât un ochi și s-ar putea să mă supăr. Nu fii măgar și zi-mi și mie cum de știi atâtea despre unguri. Dar fă-o repede că mă încurcă săgețile astea din spate.” ”Vai de capul tău, nici pe asta n-o știi! Păi maghiarii, cum le mai zice lor, vorbesc limba cailor.” ”Cum, mă, cunosc limba voastră?” ”N-o cunosc, asta-i limba maternă.” ”Asta explică multe. Auzi ce surpriză mi-ai făcut chiar acum, în clipele finale. Cred că d-aia se zice că omul învață până moare.” Ultimele cuvinte, Gelu le spusese mai mult pentru sine. ”Măgărene, mai am o rugăminte la tine: apucă-te și fă-mi o groapă. Până termini sunt gata și eu, numai bine mă răcesc.” ”Nu mă mai face să mă râd, c-această clipă e solemnă, trebuie să fiu serios. Cum să te îngrop, Gelule, românule, n-a făcut-o Mitu destul?” Termină cu măgăriile și fă ce ți-am spus. Și cred c-a venit momentul să-mi îndeplindești ultima dorință.” ”Ce dorință?” ”Vezi că în diplomatul de la șa, cel cu cifru, am un compact disc cu Nicolae Furdui-Iancu. Pune-l că vreau să mai aud o dată ”Noi suntem români”... ”Cum zici că-l cheamă? Nicolae Furdui-Iancu ? N-am auzit de el...” ”Ah, gloabă afurisită, tu nu numai că vorbești limba lor, ci ești chiar ungur. Și-mi spunea mie nevastă-mea, săraca: ai grijă, Geluțule, că trădările vin chiar de sub noi....”
* Bibliografie: La emisiunea ” Profesiunea mea, lătura”, au dezbătut tragicul eveniment Marko Belea și Gixi Coșbuc. ” Decesul lui Gelu a survenit - a găvărit Marko - pe motiv de nerespectare a drepturilor minorităților” ” Care minorități, mă, nu ți-e rușine, că la lupta aia ați avut mai mulți ostași decât Gelu!” ” Eu nu mă refeream la confruntarea respectivă - a sărit de pe fix reprezentantul năvălitorilor - ci la situația noastră, a maghiarilor. Che chind am venit în Transilvania, românii erau deja o mulțime. Și vii dumneata și mă contrazici că noi n-am fost minoritari de la început?” ”Nu te contrazice nimeni, măi mumia lui Lenin, sunt curios numai să aflu de ce ne tot băgați pe noi, românii, în belea...” ” De fraieri” ”Asta o știam, dar de ce n-o recunoașteți mai des? Că, dacă ați proceda așa, în fiecare zi ar fi 1 Decembrie ...” * Promoușăn:
Ați auzit de tătari? Sigur ați auzit, că-i plină politica românească de ei. Țineți-vă bine de ce aveți fiecare că intră-n scenă să vă scape de surplusul de speranță. Atenție la butelii!
Ați auzit de tătari? Sigur ați auzit, că-i plină politica românească de ei. Țineți-vă bine de ce aveți fiecare că intră-n scenă să vă scape de surplusul de speranță. Atenție la butelii!
CONTELE DE MONTE-CRISTO
29 ianuarie 2017
29 ianuarie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu