Pe cine apăr?

E tragic când te zbați de neputință
și viscolele lumii le înfrunți
îți trec săgețile tăcerii prin ființă
și după-atâta elocință
nici nu mai ai cu cine să te lupți

Că au fugit toți partizanii-n munți
și au lăsat tranșeele deschise
bat din copite caii celor mulți
s-au săturat de-atâtea false nunți
la ușa cerului ce tocmai se închise

E poate amurgul înșeuat la stele
și nu-i mai pasă ce-i în avatar
pe unde latră haite de cățele
din inima umblândă în atele
ascunsă-n bezna lumii de gropar

Sunt semne triste ale lumii apuse
și toate drumurile s-au blocat în mâl
pe acolo lașitatea se tot scurse
s-a anunțat la știri, pe surse,
că viața nu-i decât un Cernobâl

Și-atunci nu are rost să lupți
pe cine vrei să aperi, tu, străine?
ce demoni neînfricați ai să înfrunți
mai bine întoarce-te în munți
pe aici să aperi nu mai ai pe cine

Ce tristă-i rasa asta de scursuri
ce cântă și dansează la comandă
pe care-o aperi și-o înduri
și o iubești și-adeseori o-njuri
și se comportă ca o curvă-n bandă

Pe cine să mai aperi de pustiu, 
de lașitate, dogme și prostie?
E-apus de eră și-i târziu
și, totuși, aș dori să știu
de ce e viața doar ipocrizie...


27 ianuarie 2017