Întoarcerea-n ger

Nimic nu mai e cum a fost pe pământ,

sufletul se comprimă de ger,

sunt singur în cer

și-am uitat să te cânt

Nu mai știu ce a rămas nespus,

ce am uitat să iubesc cu poftă de leu;

în brațele lui Dumnezeu

sfâșiat sunt de-apus

Nicicând nu voi ști-o,

dacă dincolo de zid,

în lacrimi perfide se-nchid

surâsuri de-adio

De ce vă bucurați?

Prin fereastra ce se deschide

chipuri livide

vă fac să uitați

că drumul spre moarte

se apropie pe furiș

Ne privesc din unghere cruciș

speranțe deșarte

N-am mai rămas în cuvânt

decât eu

Uneori Dumnezeu

mi-amintește ce sunt

Atunci îmi iau aripile 

pentru saltul din cer;

întoarcerea-n ger

 a-nghețat apele

1 ianuarie 2017