Cumplită e străinătatea, ne strangulează bucuria,
ne dă cu praf de noapte-n suflet, ne-mprejmuie de tot cu dor,
ne îndepărtează de origini, ne plânge mama în pridvor,
prin sânge curge un izvor ce-a lăcrimat în România
din care am fugit de spaima înmlăștinării-n sărăcie
la care condamnară pruncii, cohortele de politruci,
ne însoțesc în pribegie cântările târzii de cuci
și ce blesteme ispășim în nicio carte nu se scrie
Trimitem tuturor mesaje în care povestim că-i bine,
că nu mai tremurăm de foame și nu mai înotăm prin mâl,
că am uitat demult cum este să fii lovit de Cernobâl,
pe-aici câinii-au covrigi în coadă și iarna umblă pe patine
Și facem munci umilitoare,
europeni de mâna a doua suntem catalogați pe-aici,
e foarte mare disconfortul de-a fi tratați ca venetici,
suntem români în pribegie ce-și caută un loc sub soare
Dar îndurăm pentru copii, de dragul lor ne zbatem singuri,
poate se-ndură Dumnezeu și le oferă-o viață bună,
în zațu-îndepărtării noastre tristețile-poveri se adună
și ne izbesc în inimă, inevitabile amurguri
Ar fi frumos ca judecata de pe urmă,
să vină mai devreme cel puțin cu-n veac,
și să vorbească acei ce astăzi tac,
și să-i zdrobească spiritul de turmă
pe aceia ce ne-au alungat fățiș
din Patria supusă marilor suplicii,
și dup-o viață de-atentate și de vicii,
în care-au stat în calea neamului pieziș,
să își primească înzecit pedepsele primare,
pe care ni le-au dat cu prisosință,
c-au alungat chiar omul din ființă
și ne-au hrănit cu dezertări amare
Să meargă ei printre străini cu traista,
să-i lase fără sprijin pe părinți,
să-i scoată nedreptățile din minți,
și dacă n-o să le convină asta
să-ntoarcă roata vieții înapoi,
și tinerețea să ne-o-ntoarcă toată,
și dacă or să vrea și n-or să poată,
măcar să înțeleagă ce s-a-întâmplat cu noi
30-31 ianuarie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu