Trăim ca nebunii
privind prin ferestrele sparte ale lunii
înspre noi, copii cu aripi de înger
căutăm, rătăcindu-ne,
îngerul sincer
Iubiri căutăm
pe unde-am mai fost fericiți
și tot căutând
ajungem smeriți
Atunci tragem concluzii pripite;
dacă n-am fi căutat
orele de alte ore obscure strivite,
n-am fi căzut niciodată-n păcat
N-am fi fost lupi hămesiți
rătăciți prin noaptea polară,
nu ne-ar fi săgetat existența amară
n-am fi fost, suferind, fericiți
Atunci am vrea să trăim din nou ca nebunii
evadând
sângerând
prin ferestrele sparte ale lunii
1 ianuarie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu