Îl voi aduce înapoi pe Dumnezeu

Sunt viu, Patrie, nu mi-e teamă de fiare,
Chiar dacă lanțurile silei mi-au intrat în trup,
Tot se mai zbate-n mine o ninsoare
Și ca să ai o viață viitoare
Blestemul ce te-apasă am să-l rup

Că nu se poate ca să se întâmple
La nesfârșit perfide nedreptăți,
Îmi curgi ca un balsam prin tâmple
Pustiul de istorie se umple
Și-n suflet cresc sublimele cetăți

Mi-e inima o hartă neîncepută
În care n-au pătruns fanarioți
Să-i toarne Basarabiei pe gât cucută
Și pe această infernală rută
Voi înfrunta cohortele de hoți

N-o să-ncetez să-ți apăr geografia
Pe care ți-a cedat-o Dumnezeu
Mă lupt la baionetă cu prostia
De câte ori mă strigă România
Deasupra mea plutește-un curcubeu

E pegra-ntinsă peste tot cu șpaclul
Vin migratorii de te jecmănesc
Dar am să-i dau pe toți de-a berbeleacul
Să vadă românimea c-ăsta-i leacul
Și poate pân la urmă se trezesc

Toți vulturii-ncuiați în altă eră,
Ce se opun statutului de slugi,
Voi da de ziduri cu acea himeră
La care saltimbancii triști aderă
Seduși de eticheta de pe blugi

E timpul să se facă iar lumină
Și chiar dacă de multe ori mi-e greu
Voi săgeta iar Fiara cea haină
La care turmele de proști se-nchină
Și-l voi aduce înapoi pe Dumnezeu


22 ianuarie 2017